Au fost alegeri „istorice” în Serbia.
Acum, în Serbia, este entuziasm mare în zona #Rezist, pentru că studenții au câștigat puterea. Noi am avut experiența asta cu Convenția Democrată. Și eu am ieșit în stradă, am sărbătorit victoria, schimbarea. După patru ani, agenții schimbării au dispărut. Adică PNȚCD n-a mai intrat în Parlament. A fost o mare dezamăgire. Așa că să vedem cum se așterne acum la drum Lista Studenților.
O altă legendă este prietenia româno-sârbă care nu prea rezistă la controlul istoriei. E o poveste scrisă de cei doi dictatori, Tito și Ceaușescu, în istoria recentă. Că în istoria medievală nu prea a fost prietenie româno-sârbă.
După Primul Război Mondial au fost dispute pe Banat. Sârbii își văd de interesul lor. Noi ne imaginăm că sunt gata să sară în foc pentru România. Dar e bine că se cultivă această legendă și sperăm la mai bine pentru sârbi după schimbarea de regim de la Belgrad.
Nu cred că e chiar așa de bine pentru România pentru că suntem în competiție cu Serbia și cu Ungaria
Dar pentru noi nu e neapărat mai bine. Și nu pentru că ne uităm cu jind la capra vecinului, dar schimbarea de regim din Ungaria și cea din Serbia vor devia o parte din banii de investiții sau din fondurile europene care ar fi putut veni în România. Că, totuși, suntem în concurență. Există concurență pentru atragerea acestor fonduri.
Comisia Europeană va fi mai strictă când se uită la România. Serbia e mai bine plasată, e mai aproape de Occident, are drumuri mai bune. Infrastructura rutieră și feroviară sunt mai bune decât în România. Se află mai la vest, pe traseele de comunicație care leagă Occidentul de Turcia. Așa că investitorii s-ar putea opri, în drumul spre București, la Belgrad. Acolo există percepția că lucrurile s-au schimbat, că se occidentalizează țara și așa mai departe. Este, poate, doar o percepție.
Pentru noi s-ar putea să însemne că va trebui să ne străduim mai mult, să atragem investiții, să fim mai riguroși cu fondurile europene, pentru că se vor duce în Ungaria.
Când Ungaria și Serbia erau „certate” cu Europa și noi stăteam în calea Rusiei pe partea aceasta, Comisia Europeană era mai îngăduitoare cu elevul România. Acum, că au revenit la gânduri mai bune pentru proiectul comun european, profesoara Ursula von der Leyen s-ar putea să fie mai severă.
