De curând, ca prin minune, Gabriel Cotabiță a deschis ochii și, conștient, a spus câteva cuvinte, readucând speranța în inima fetelor și a mamei sale.
Radu Buzăianu, jurnalistul care i-a luat un interviu artistului chiar cu o oră înainte ca acesta să ajungă în spital, a spus, contactat de DC News că așteaptă să îl reîntâlnească pentru a trage concluziile după această perioadă grea.
"Lucrurile se întâmplă pentru ca să ne spună ceva. Eu mă așteptăm să-și revină și mă aștept să ne întâlnim din nou să tragem o concluzie comună despre ce s-a întâmplat. Nouă tuturor ce s-a întâmplat ne-a spus că trebuie să avem grijă de medici, dar și că acolo unde încep să ridice din umeri, dacă ne rugăm uneori intervine Dumnezeu", a spus Radu Buzăianu pentru DC News.
"Eliza, Eliza, unde ești?"
În urmă cu câteva zile, cântărețul a dat primele semne că este conștient. Primele cuvinte pe care le-a spus au fost și cele care i-au făcut pe toți cei care se aflau acolo să plângă de fericire.
"Eliza, Eliza, unde ești?", au fost cuvintele pe care le-a spus artistul în momentul în care și-a revenit, pentru câteva minute, solicitând astfel să își vadă fiica de care este atât de atașat. Apoi, șocându-i și mai tare pe cei din prajma lui, cântărețul, cu greu, a mai spus că are dureri. "Mă doare rău, mă doare", a mai spus el, fără să răspundă însă și la întrebările cu privire la ce anume îl durea.
Pasaje din interviul pe care Gabriel Cotabiță i l-a acordat lui Radu Buzăianu
Gabriel Cotabiţă i-a acordat lui Radu Buzăianu - pentru Revista Ok Magazine - un amplu interviu înainte de a ajunge în stare gravă la spital. Răspunsurile marelui artist au fost legate de întrebarea: "De ce iubim femeile?".
Radu Buzăianu: Ai gusturi bune la femei?
Nu e vorba de gusturile mele. Ele se schimbă cu perioada. În copilărie eram disperat după Raquel Welch. Personal nu mi-a plăcut niciodată idolul anilor 60, Brigitte Bardot. În schimb, am fost fascinat de Catherine Deneuve. Apoi începi să afli. Poate şi pentru că uitându-te la o fotografie ne place să construim proiecţii. Nenorocirea cea mai mare intervine când ajungem să le cunoaştem.
Radu Buzăianu: Se demitizează.
Nu. Dar nu renunţăm la dorinţa de a ne realiza proiecţia. Nu te mai uita la femei pe stradă, Radule! (râde)
Radu Buzăianu: Ca vremurile, au trecut pe lângă noi, doi oameni în vârstă ţinându-se de mână. Spre 80 de ani. Ai în minte deznodământul acesta?
Nu mă gândesc la chestia asta. Am avut teama asta a singurătăţii. Că de fapt asta e întrebarea ta. Am avut-o acum vreo 20 de ani când am terminat albumul "Prizonier". Am avut acolo un text senzaţional la un cântec fantastic, care se numeşte " un simplu trecător". Era o poveste fantastică, pe care am văzut-o cu ochii mei. Era vorba despre singurătate. Mă uitam pe o fereastră şi vedeam pe o bancă un bătrân, stând lângă porumbei. Un bătrân pe care părea că viaţa l-a tot lovit. Ca pe cel pe care l-am văzut trecând mai devreme. Arunca firimituri la porumbei. La un moment dat a venit către el o bătrânică, l-a luat de braţ şi au plecat împreună. Sigur, e frumos. Dar avem un banc celebru. Cu omul pe patul de moarte, stând înconjurat de soţie şi toată familia şi puţin încurcăt că deşi are cine să-i aducă un pahar cu apă, totuşi nu-i este sete. Eu am rezolvat problema singurătăţii.
Radu Buzăianu: Iei în calcul şi finalul acesta. Cu tine trăind singur bătrâneţea.
Da. Îl iau în calcul ca pe un mod de a trăi.
VEZI ȘI: Gabriel Cotabiță, INTERVIU înainte de a ajunge la spital. Radu Buzăianu, dezvăluiri
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
