Explicația pe care politicienii nu vor să o audă despre Călin Georgescu: Poporul român nu e, pur și simplu, fanul lui. El ar fi putut fi un Popescu

Inquam Photos / Octav Ganea
Inquam Photos / Octav Ganea

Călin Georgescu este un personaj a cărui traiectorie publică reflectă nu doar transformările societății românești, ci și vulnerabilitățile sale. 

Cu un deceniu în urmă, Călin Georgescu era mai degrabă un nume asociat forumurilor internaționale și zonei cvasi-publice. Apărea la emisiuni relativ mici, dar și mai bine cotate, vorbind despre viitorul lumii, dezvoltarea durabilă și poziția României în relație cu resursele sale strategice, dar și cu partenerii internaționali. Încă de pe atunci, discursul său era marcat de un ton sobru, analitic, dar și plin de metafore, cum de altfel ne-a obișnuit, despre poporul român și poziția sa de viitor actor semnificativ pe scena lumii.

Totuși, dintr-o figură relativ marginală, recunoscută în anumite zone ale Internetului românesc, Georgescu a devenit, pe fondul noilor tehnologii și a frustrărilor acumulate în ultimele decenii, un veritabil fenomen digital, social, dar și politic. Tenacitatea oratorică a lui Călin Georgescu, amestecată cu misticism, alimentată de teorii ale conspirației, opinii polarizante și un discurs patriotic – considerat de unii drept autentic, iar de alții drept populist – a creat anul trecut o surpriză majoră pe scena alegerilor prezidențiale. Platformele de socializare, mai ales TikTok, au transformat mesajele sale într-un megafon al nemulțumirii populare, capturând atenția unei mase diverse, nemulțumită de cei 35 de ani post-decembriști sau de cele două decenii dominate de epocile Băsescu și Iohannis.

Astfel, a șocat pe toată lumea. Georgescu a fost propulsat în prim-planul alegerilor prezidențiale de anul trecut, unde a obținut un rezultat remarcabil: primul loc în alegeri. În acel moment, mitul mașinăriei infailibile de partid care trebuie să stea în spate neapărat pentru un candidat a murit. Ceea ce părea inițial o candidatură simbolică s-a transformat într-un fenomen. Totuși, drumul său spre funcția supremă în stat a fost oprit brusc în turul al doilea, când alegerile au fost anulate de Curtea Constituțională. Decizia a venit în contextul unor acuzații grave, ce sugerau posibile ingerințe rusești în campania sa electorală și o legătură ascunsă între Georgescu și Kremlin. Ideea că o democrație din flancul estic a fost atât de ușor jucată ca o matrioska, în contextul războiului din Ucraina, a adus fiori pe șira spinării partenerilor occidentali. Aceste controverse au alimentat dezbateri aprinse despre influențele externe în politica românească, o perioadă de tensiuni sociale, conflicte între trusturi media, o "vânătoare după vrăjitoarele suveranismului" cât și discuții despre ușurința cu care frustrarea unui popor poate fi canalizată de actori străini ostili. 

În ciuda acestei lovituri, figura sa rămâne emblematică pentru un segment semnificativ al societății, reflectând mai mult decât o preferință electorală – o ruptură profundă între cetățeni și elitele politice tradiționale.

Atmosefra lui 24 ianuarie 2025

Pentru români, 24 ianuarie reprezintă o piatră de hotar în consolidarea identității naționale, marcând Unirea Principatelor Române din 1859 sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Cunoscută și ca „Mica Unire”, această zi simbolizează începutul procesului de modernizare a statului român, când Moldova și Țara Românească au decis să se unească sub un singur domnitor, punând bazele viitorului stat național român. Evenimentul a fost un act de voință politică și unitate, demonstrând dorința poporului de a depăși fragmentarea și de a crea un stat puternic. Această zi rămâne un simbol al unității, al solidarității, al curajului și al luptei pentru independență, valori care au definit parcursul istoric al României.

Astăzi, 24 ianuarie 2025, Piața Victoriei din București a fost scena unor proteste semnificative, reunind diverse grupuri nemulțumite de actuala situație socio-politică. Manifestația principală, organizată de Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România (FSTFR), a avut loc între orele 13:00 și 16:00, având aprobarea pentru participarea a până la 30.000 de persoane. 

La protest au participat ceferiști, militari în rezervă, polițiști, mineri, silvicultori, siderurgiști și angajați ai Metrorex, care și-au exprimat nemulțumirile față de ordonanța-trenuleț, Legea pensiilor și neaplicarea statutului personalului feroviar. 

Atmosfera a fost tensionată, mai ales după ce susținătorii lui Călin Georgescu s-au alăturat protestelor. Ei au fost invitați de către liderul suveranist într-o "mare horă a unirii naționale" la statuia Eroilor Militari Români căzuți la datorie. Protestul a avut și obiectivul evident de contestare a deciziei CCR. "Georgescu și poporul sunt viitorul", "Turul 2 înapoi", "Jos Iohannis" și "Georgescu președinte" au fost doar câteva dintre lozinicile scandate de români. 

În piață au răsunat cântece patriotice, iar protestatarii au afișat mesaje precum „Jos Guvernul Ciolacu”, „Nu distrugeți locurile de muncă” și „Așa nu se mai poate”. În ciuda tensiunilor, nu au fost raportate incidente majore, ci doar anumite momente de tensiune, iar Jandarmeria a dezmințit utilizarea substanțelor iritant-lacrimogene, precizând că mirosul persistent provenea de la petardele aruncate de manifestanți.

Concluzia amară a zilei 

Astăzi, Călin Georgescu a declarat că nu dorește să discute despre politică, ci despre unitatea românilor, afirmând, într-un ton specific, că „poporul român e mai unit ca niciodată” și că acesta este „un moment de glorie uriașă.” Totuși, dincolo de această intenție aparent apolitică, Georgescu confiscat simbolic momentul istoric al Unirii Principatelor, transformând celebrarea actului lui Cuza într-un spectacol care a accentuat mai degrabă frustrările colective decât speranțele comune.

"Eu am invitat pe toată lumea la această horă, inclusiv pe politicieni. Îi felicit pe cei care au fost și îi compătimesc pe cei care nu au venit, pentru că aveau șansa să se unească cu poporul român” a spus Călin Georgescu. Fraza aceasta, în simplitatea ei, e concluzia zilei. Ea rezumă starea unei națiuni în derivă. Nu e vorba despre Georgescu, ci despre ceea ce el simbolizează – un reflex al disperării colective. În esență, poporul român, cu toate bunele și relele sale, nu este pur și simplu „fanul” lui Georgescu. El ar fi putut fi un Popescu sau un Ionescu, o figură care promite să fie altfel decât tradiționalii „escu” de la Cotroceni.

Românii trăiesc o criză multiplă – socială, economică, politică și identitară. Acest fenomen nu e izolat; el oglindește valurile suveraniste din Europa și fascinația Americii pentru lideri precum Trump. România, însă, pare să aibă o nevoie viscerală de un „salvator,” care să își asume povara redresării naționale. Și cumva, privind contextul, nici nu are prea multe alternative, din păcate. Este calea înțeleaptă cea a "salvatorului universal"? Nu. Este de învinovățit? Nu. Întorcându-se spre trecut, românii nu mai găsesc reperele marilor lideri: Corneliu Coposu, Regele Mihai sau Ion Rațiu. Din păcate România nu i-a valorizat când a putut.

Această stare de spirit marchează, mai presus de toate, falimentul partidelor mainstream și ruptura lor de realitatea pe care o trăiește poporul român. În mod ironic, aceste partide chiar „ratează constant unirea cu poporul român”. Un popor care, epuizat de promisiuni deșarte și leadership steril, caută disperat răspunsuri, eroi, sau măcar un dram de speranță în zorii care vor veni. 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

acest articol reprezintă o opinie
Cele mai noi știri
Cele mai citite știri

Copyright 2025 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]


cloudnxt2
NoMy - smt4.5.3
pixel