În tradiția populară, odată cu Ciurica, ziua când femeile puteau să bată bărbații, începea sărbătoarea Circovilor de vară. Numele sărbătorii provine din contopirea numelor Sfinţilor Mucenici Chiriac şi Iulita din calendarul bisericesc, dar este departe de martiriul sfinților, fiind ocazia în care femeile din satele de altă dată puteau face ceea ce nu reușeau în restul anului: nu munceau, își băteau bărbații și chiar se distrau.
„Ciurica se ţine de femei, ca să le ajute cu ce ar voi contra bărbaților”. (Th. Speranţia); „Oamenii serbează în această zi pe Chiric mai mult de frică, căci, zic ei, Chiric, când s-a făcut sfânt, împreună cu mamă-sa, Iulita, era numai de trei ani şi era şi şchiop. Să te ferească Dumnezeu de bătaia chiorului şi de dragostea şchiopului, ori de omul însemnat, să-ţi tai poala şi să fugi”. (Tudor Pamfile)”, scrie etnologul Iulia Gorneanu.
Divinitate feminină rurală
„Ciurica a rămas în imaginația oamenilor o divinitate feminină care „ciuruie în bătaie” pe cei care lucrează de ziua ei. Mai mult, în această zi se crede că femeile au puteri și, mai ales, drepturi speciale, că pot să le poruncească bărbaților, să-i pedepsească și ... să-i bată.
Ecou al unor străvechi sărbători matriarhale, regăsite şi în alte momente de peste an, cum ar fi „Tontoroiul Femeilor” de la Bobotează sau „Spolocania” din prima zi a Postului Mare, Ciurica este, potrivit etnologului Antoaneta Olteanu, „patroana unei confrerii feminine deosebit de puternice, care conferea inițiatelor forța necesară pentru a lupta cu armele bărbaților într-o societate masculină, ce a înlocuit vechea societate matriarhală”.
În această zi, de obicei caniculară, femeile nu lucrează deloc, țin sărbătoarea ca să nu le bată bărbații în restul anului și spun că e zi cu primejdie, rea de boală, de pagubă, de foc, de lup. Este momentul din miezul verii în care femeile devin stăpânele bărbaților iar soarele activează magia plantelor”, a mai scris aceasta pe pagina sa de socializare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
