Psihologul Radu Leca explică de ce inițiativa privind accesul adolescenților de la 16 ani la psiholog, fără acordul părinților, a întâmpinat rezistență și ce temeri stau în spatele acestei reacții.
Inițiativa legislativă care propunea modificările asupra legii, astfel încât adolescenții care au împlinit 16 ani să poată să ceară consiliere psihologică fără acordul părinților, a fost respinsă de senatori la vot. Doar USR și UDMR au votat pentru susținerea legii, fiind inițiată din rândurile USR. Nu este clar de ce celelalte partide nu au susținut-o, nefiind făcute declarații publice pe acest subiect.
În România, avem o vorbă: "bătaia e ruptă din rai". 21% dintre părinți își exprimă în mod deschis acordul cu privire la această afirmație sau o consideră un mijloc util în educație, arată Salvați Copiii. 46% dintre copiii din țara noastră spun că sunt bătuți acasă. 28% dintre părinți recunosc că fac asta. În vremurile mai moderne, pe lângă bătaia de acasă, copiii mai suportă și bullyingul. 9 din 10 profesori și consilieri școlari (90%) consideră că elevii cu care lucrează sunt victime ale fenomenului de bullying, potrivit Salvați Copiii.
Și atunci, de ce nu este susținut accesul liber la psiholog al copilului care are 16 ani? Pentru că nici familiile minorilor nu vor. DCNews a realizat un sondaj în acest sens. Întrebați ”Adolescenții de peste 16 ani ar trebui să meargă singuri la psiholog, fără acordul părinților?”, 42% au răspuns ”da”. Majoritatea, 58%, au bifat varianta ”nu”.
În încercarea de a înțelege fenomenul, DCNews a discutat cu psihologul Radu Leca.
"Avem de-a face la nivelul poporului român și al decidenților politici cu o presetare"
"Se merge pe o idee simplă care spune în felul următor: atât timp cât legislația prevede dintotdeauna că la 18 ani omul devine independent de familie, orice altă formă care să conțină o independență începând cu vârsta de 16 ani este automat respinsă. Dintotdeauna până în prezent, nivelul social, pe parte de credință, academic, economic, de familie, al poporului român, împiedică formarea noțiunii de acceptare a lucrurilor noi, atât timp cât ele cumva scot în afara normalității ideile deja existente. Practic, avem de-a face la nivelul poporului român și al decidenților politici cu o presetare. Este o presetare pe care am moștenit-o încă de la începuturile noastre, după ocupația romană. După pierderea războaielor din 105-106 și invadarea Daciei de către romani, ulterior după ce am ieșit de sub conducerea Imperiului Habsburgic sau a celui rus, poporul român a rămas cu această presetare. Prin ea ignoră cu desăvârșire două elemente. Faptele rele, cele cu conținut negativ, care au legătură cu societatea și elementele care vor să îmbunătățească o structură socială. Oamenii pur și simplu nu le văd.
Părerile greșite de pe TikTok au alimentat scepticismul românilor
Acum, în presă, până în acest moment, au apărut câteva elemente cu conținut mai mult sau mai puțin grav referitoare la această știre. Ținând cont de elementele informaționale lăsate la liberă circulație în spațiul virtual, rostogolite cu viteză foarte mare, subiecții care au comentat cu privire la tot ceea ce înseamnă consilierea psihologică a unui minor s-au legat în exclusivitate, lucru care se poate verifica în special pe TikTok, de noțiunea 'da diversității' care nu are legătură cu realitatea. Ei de asta s-au legat. Cât timp în interiorul spațiului virtual noțiunea de consiliere psihologică a fost dusă într-o zonă care nu are legătură cu legea, prin care li s-a spus internauților că un copil de 16 ani va putea să ceară consiliere psihologică exclusiv pe acest element, atunci evident că toți cei care întreabă de consiliere fără părinte au spus 'nu'. De ce? Fiindcă noțiunea de homofob apare și ea ca o presetare în cazul poporului român. Este vorba despre o teamă ca minorii să nu fie supuși unor idei sau unui control care nu este al familiei.
Radu Leca: Implementarea acestui proiect trebuie să aibă mai multe direcții foarte bine definite
Implementarea acestui proiect trebuie să aibă mai multe direcții foarte bine definite, clar delimitate. Una dintre direcții este violența psihologică a părinților, despre care adolescentul poate vorbi doar dacă cere singur ajutorul. Numărul doi, dominarea părinților, despre care adolescentul poate vorbi doar dacă cere singur ajutorul. Numărul trei, diferitele tipuri de abuzuri fizice sau psihologice la care subiectul este supus de către părinți sau terți. Ajutorul poate fi cerut de adolescent la fel ca în celelalte cazuri.
Altă direcție ar fi bullying-ul, bullying-ul online sau bullying-ul extrem, despre care adolescentul nu vrea ca părintele să afle și atunci trebuie să ceară singur ajutorul. În ultimele cazuri vorbim de elemente care țin de religie, impusă sau nu, sau de pierderea unei persoane dragi sau a unei ființe dragi. În rest, atât timp cât proiectul de lege nu are o limitare clară, atunci nu va putea trece niciodată. Deja s-a pus în spațiul media, în mod special în zona de libertate absolută, fără reguli, pe platforma TikTok, ideea că adolescentul ce tinde sau ce își dorește să facă parte din universul diversității va folosi consilierea psihologică ca să ajungă la un anumit tip de inserție. Atunci, automat legea a fost respinsă", a explicat psihologul Radu Leca.
