Coronavirus - COVID 19
România în stare de alertă
-
confirmate
-
vindecate
-
decese
Sună-ne (Luni - Vineri, 09:00 - 18:00) sau scrie-ne la numărul 0772.264.642 sau la adresa de e-mail [email protected] și pune intrebări despre coronavirus, situații sociale, medicale, suport psihologic. Semnalează situații deosebite.

EXCLUSIV  Anul norocos al aşteptării...

Prof. Dr. ALEXA VISARION / 29 dec 2016 / 19:58
Alexa Visarion
Alexa Visarion

Când tinereţea se rătăceşte printre amintiri şi anii te petrec spre acel ceva tainic şi orbitor, fiecare moment de existenţă se deschide în ecouri şi tăceri.

Un an 2016 obişnuit, trăit fără anvergură profesională incandescentă, dar încărcat clipă de clipă de pulsaţii nostalgice... O goană pe nisipul mişcător, cronometrată de indiferenţa privitorilor şi de accelerarea evenimentelor.

Bine... mărturisesc. Suntem ceea ce ne amintim că suntem – spunea Nichita Stănescu.

M-am despărţit printr-o ultimă promoţie de masteranzi în regie de teatru de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, unde am învăţat drumul spre scenă şi unde, apoi, am slujit ca profesor cu dragoste şi firească responsabilitate generaţii de actori şi regizori, masteranzi şi doctoranzi, peste 45 de ani. Am gândit rostul meu în această universitate de excelenţă ca pe un dialog intens şi tandru între identităţi distincte prin temperament şi atitudine care îşi oferă prospeţimea şi vioiciune harului ca dar exprimării spectaculare. Rămân undeva în ceaţa anilor emoţiile, bucuriile, dragostea faţă de studenţi, extazul şi spaima încercărilor, riscul şi curajul vocilor care s-au impus şi au construit prezenţe şi apoi cariere artistice. 

Acum s-a decis de cei responsabili cu pragmatismul hegemon coborârea cortinei, nu a celei de catifea, purpurie şi firetată cu aur, ci a cortinei de metal, brutală, ameninţătoare, ce vesteşte închiderea în tăcere a scenei. 

Cele patru onoruri academice care mi-au binecuvântat existenţa didactică, oferite de universităţile Babeş-BolyaiProfesor Honoris Causa, Universitatea Arte din Târgu-Mureş, Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” – Iaşi şi UNATC „I. L. Caragiale”Doctor Honoris Causa, mă susţin în a continua cercetarea artistică. Prin generoasa colegialitate a profesorului Aurelian Bălăiţă, am pătruns în universul U.N.A.E.G.- Iaşi. Aici am avut privilegiul să o cunosc pe distinsa doamnă rector Atena-Elena Simionescu, artist vizual de valoare care a integrat cu supleţe conceptul meu pedagogic în viziunea de dezvoltare managerială pe care domnia sa o construieşte performant în cadrul acestei prime şcoli de artă româneşti. La Iaşi sunt acasă între colegi, artişti şi personalităţi culturale de marcă.

 

 

Am început anul cu o lansare de carte. Editura Junimea, prin directorul ei, poetul şi scriitorul Lucian Vasiliu, a inaugurat colecţia Colocvialia cu volumul Alexa Visarion sau Destinul vocaţiei, conceput şi structurat de Elena Saulea. Lansarea a avut loc în aula Bibliotecii Centrale „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Am avut onoarea ca în deschiderea serii cvartetul Ad voces având în componenţa sa pe maeştrii Bujor Prelipcean (conducătorul cvartetului), Dan Prelipcean şi pe Şerban Mereuţă, Filip Papa.

Cartea a fost prezentată cu aleasă generozitate de criticul Ştefan Oprea 

 

 

În premieră a fost prezentat, in memoriam Liviu Ciulei, filmul de scurt metraj Mari actori în filmele lui Alexa Visarion, realizat de Ionel Nicolaev. Audienţa de aleasă nobleţe a desăvârşit seara în acest loc de rezonanţă culturală din capitala Moldovei care prin valorile sale este pentru mulţi dintre noi Capitala Culturală a României.

La invitaţia preşedintelui Filialei Uniunii Scriitorilor din Iaşi, Maria Spiridon Cassian, am mărturisit gândurile mele în paginile Convorbirilor Literare,  iar apoi, Lucian Vasiliu m-a publicat şi în revista Scriptor. Scriu cu plăcere, cu emoţie, cu încredere...

Am avut privilegiul, la invitaţia directorului general Constantin Chiriac, ca în ediţia 2016 a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, manifestare de răsunet internaţional, construită şi dezvoltată impecabil pe direcţii complexe, fertile în plan spectacologic, pedagogic şi managerial, să fiu prezent în agenda festivalului cu Noaptea Bufonilor, scenariu teatral inedit Cehov-Shakespeare, spectacol despre existenţa ca teatru şi teatrul ca existenţă, sinteză de texte esenţiale a celor doi mari dramaturgi nepereche, cum ar spune din nou Poetul. Ilie Gheorghe şi Marian Râlea au împlinit derizoriul şi tragicul în nuanţe interpretative unice. Reprezentaţia a fost însoţită şi de prezentarea volumului Alexa Visarion sau Destinul vocaţiei. 


 

Gheorghe Geo Popa, cândva student al meu pe când lucram cu doamna Beate Fredanov, a fondat şi conduce Centrul Cultural Internaţional „George Apostu” – Bacău. Aniversând 25 de ani de activitate managerială de calitate şi anvergură spiritual, acesta a organizat o sesiune  de comunicări şi evenimente artistice de excepţie. În acest context a avut loc şi lansarea volumului mai sus amintit editat de Junimea la Universitatea „George Bacovia”. Conferinţa mea Timp. Atitudine. Conştiinţă, a fost publicată mai apoi în numărul 45 (octombrie 2016) al revistei Vitraliu. 

Tot la Iaşi, cursurile mele, discuţiile cu studenţii doctoranzi, vizionarea unor filme  şi spectacole înregistrate au dus la iniţierea unui nou volum, publicat la Editura Artes, Univers filmic – Alexa Visarion – Jurnal de spectator, conceput  şi realizat de lector univ. dr. Vasilica Bălăiţă. Volumul a fost lansat în cadrul studioului de teatru al UNAGE – Iaşi, iar prezentarea cărţii a fost făcută de distinsa doamnă Sorina Bălănescu, teatrolog de renume, şi criticul Călin Ciobotari

Marina Constantinescu, selecţionerul unic al Festivalului Naţional de Teatru, a avut nobleţea şi generozitatea de a nu mă înstrăina de evenimentele ediţiei din acest an. Cele două volume au fost prezentate la secţiunea Lansări de carte, şi astfel, la Librăria Cărtureşti – Verona, am avut, din nou, şansa unui dialog prin opiniile analitice susţinute de Ion Bogdan Lefter, Ştefan Oprea şi Călin Ciobotari, cu publicul participant, prieteni şi cunoscuţi, colaboratori în diferite etape ale muncii mele, din toate generaţiile. Glumind, aş spune că Mircea Ştefan Bălăiţă, de câteva luni, şi Ecaterina Maria Bălăiţă, de 4 ani, au fost alături de mama lor, susţinându-i prezentarea de la Bucureşti.

Doamna Florica Ichim nu s-a predat niciodată... A luptat şi a rezistat. Încercările prin care a fost obligată să treacă nu au fost nici multe şi nici puţine... Rezistă şi acum... în numele unui ideal... Teatrul la noi şi în lume, artişti şi opere... sensuri şi înţelesuri ale carierelor de excepţie.

Ne cunoaştem de mult... ne cunoaştem curat şi sincer. Profund. Nu ne minţim niciodată. Am scris pentru revista pe care o conduce întru viaţa teatrului – Teatrul azi. Am scris atunci când am crezut că am ceva de spus... Am publicat în revista făcută cu dragoste de o echipă de talente tinere... Florica Ichim mă invită acum, după cele câteva articole scrise să am o rubrică a mea, să scriu ceea ce cred că merită ştiut. Cortină de cuvinte. Voi scrie în primul număr din 2017 despre Lucian Pintilie la UnTeatru, despre nobleţea marelui creator de teatru şi film de a fi întotdeauna alături de tinerii artişti, de căutările lor. Voi scrie despre actorul magic Marin Moraru, despre rafinamentul scenografului Vittorio Holtier, despre tainele repetiţiilor... 

 

 

Nu doresc să-mi schimb profesia. Ştiu că nu trebuie să mă risipesc, mai ales acum  când anii se grăbesc..., dar trebuie să fiu implicat în dialogul prezentului, trebuie să destăinuiesc... Am scris scenarii, articole, cărţi, şi toate acestea întregesc spectacolul ascuns, reprezentaţia destinală în care, existând, trebuie să las semn – un semn.

Nicolae Breban și Laura Cristi, cu mult timp în urmă, pe aeroportul din Cluj, m-au invitat să scriu în Contemporanul. Acum am sunat la redacţie, tot de la Cluj, într-o pauză a dezbaterilor Festivalului Internaţional Interferenţe a Teatrului Maghiar de Stat. Acest Festival, gândit cu măiestrie de Tompa Gabor, m-a făcut să scriu despre această manifestaţie, dar şi despre etape trecute... La propunerea Contemporanului de a avea o rubrică permanentă, o pagină de revistă, am scris Clujul teatral, despre un eveniment pe care l-am trăit în timpul cenzurii cu spectacolul O pasăre dintr-o altă zi, de D.R. Popescu. Rubrica parafrazează un titlu al celebrului volum Împotriva interpretării de Susan Sontag. Deci, Împotriva uitării. Voi scrie despre Lumina şi magia gândului – Aureliu Manea, despre actorii unici care mi-au luminat tinereţea: George Constantin, Gheorghe Dinică, Toma Caragiu, Marin Moraru, Ştefan Iordache, Mircea Albulescu, Gina Patrichi, Leopoldina Bălănuţă, Valeria Seciu, Vasile Nițulescu, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc

Aş fi un evadat, un fugar, dacă aş renunţa la profesia de regizor. UNITER, prin invitaţia preşedintelui Ion Caramitru, m-a aruncat în miezul fierbinte al teatrului românesc. Am făcut parte din juriul de decizie al Premiilor Uniter în ultimile două ediţii. Am văzut tot ce era mai inedit, mai altfel în urma nominalizărilor. Dorul de scenă s-a reaprins o dată cu bucuria de a vedea realizările remarcabile ale colegilor din toate generaţiile. În 2017, la 70 de ani de viaţă şi 50 de ani de când am pus printr-un examen de student la regie pasul într-un teatru profesionist, am primit câteva invitaţii... La UnTeatru, Andrei şi Andreea Grosu mi-au propus Hughie piesă de Eugene  O’Neill, în premieră naţională, Constantin Chiriac, cu aceeaşi generozitate care-l caracterizează, m-a chemat să regizez o versiune în limba germană a Woyzeck-ul lui Buchner, iar, Daniel Vulcu, directorul Teatrului „Regina Maria” din Oradea, m-a invitat în octombrie 2017 să montez Măsură pentru măsură de Shakespeare.

Trebuie. Trebuie să vrei, să ai curajul să sari de sus fără plasa de protecţie sub tine. 

Discut cu ceva timp cu Josef Kappl despre un film... Obsesia Meşterul Manole  nu s-a stins. I-am povestit despre acest proiect Cristinei Corciovescu într-un interviu, publicat mai apoi în volumul AV sau destinul vocaţiei, nume dat cărţii de George Banu. Fragmente din viitorul scenariu i le-am povestit şi Floricăi Ichim, venind de la Festivalul Babel de la Târgovişte. Da... Cascada, film despre generaţia celor care au fost puternici şi vizibili şi profunzi şi acum sunt bătrâni şi uitaţi. Au încă suflet şi har, dar sunt prinşi între trecutul năruit şi indiferenţa celor din jur. Viitorul lor e nesigur atunci când succesul mediocrizează şi degradează spiritul...

DCNews respectă opiniile diferite argumentate, iar doamna Magdalena Popa Buluc ştie să cultive traseele de creativitate în toată varietatea lor. 

De aceea am scris aceste rânduri, într-un moment în care mistificarea şi manipularea înlocuiesc adevărul.

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]


nxt.24
YesMy