Punctul de „no return” a fost atins. După 46 de ani de aviație, Cezar Osiceanu coboară definitiv din cabina de pilotaj, dar o face cu un gust amar. Într-o confesiune emoționantă la DC News despre onoare, hoție și respectul pierdut, cunoscutul pilot de la Tarom, care a sfidat furtunile și a rezolvat urgențe nescrise în niciun manual, explică de ce, pentru el, retragerea este un act de demnitate în fața unui sistem pe care îl consideră de nerecunoscut.
Pilotul și-a depus dosarul de pensionare și confirmă că a decis să lase definitiv manșa. Cezar Osiceanu spune pentru DC News motivele care au stat la baza deciziei.
„Mai multe lucruri. Unul dintre ele este situația de la Tarom. Al doilea este faptul că am constatat că am fost furat de către Tarom de sume între 120 și 140% din venituri, prin neplata sporurilor acordate legal și așa mai departe. Plus că, mai e o problemă, există `point of no return`, adică, în aviație, e punctul de unde nu te mai poți întoarce. După 46 de ani de aviație, cred că este momentul să lași și pe alții”, spune Osiceanu pentru DC News.
Pilotul vorbește despre o flotă redusă, despre întârzierile în livrarea noilor aeronave și despre tinerii piloți care, în opinia sa, nu au suficiente oportunități de zbor.
„Gândiți-vă că Tarom în momentul acesta zboară doar cu patru Boeing-uri. Unul din când în când ar fi al cincilea, dar acela se duce la tăiere. Aeronavele MAX sunt întârziate de peste patru ani de zile. Trebuiau să vină în iunie, ba în iulie, acum s-ar părea că în august. Tarom o duce oricum rău, sunt foarte mulți piloți tineri care stau pe bară.
Este o chestiune de responsabilitate, de educație și de respect. Dacă nu m-ai respectat și ți-ai bătut joc de mine, atunci cred că orice colaborare de acest gen încetează. Este foarte dureros să constați că ți-au fost furate sumele acestea de bani prin neacordare și redistribuire de la sursă, ceea ce este infracțiune, atâția ani de zile. Și nu vorbesc pe vorbe, ci pe hotărâri juridice definitive.
Ia gândiți-vă dumneavoastră ce ar însemna? Linia asta a pensiei este momentul în care tragi linie și vezi ce ai făcut toată viața. Să muncești 8 zile la rând, condamnat la locul de muncă, în timp ce alții muncesc numai 5 zile - practic am fost forțați să încălcăm o Lege, Codul Muncii - să îți lași familia, nevasta, copiii... orice pilot știe chestia asta. Ca să ce? Ca unii să fure și să-și bată joc? Este de neconceput! Este una dintre marile umilințe și mizerii care s-au întâmplat personalului navigant de la Tarom, în speță mie. Mi-am dat viața, mi-am dat familia, mi-am dat toate pentru Tarom, iar compania ce a făcut? Este o bătaie de joc infernală! Nu poți să faci așa ceva! Dumneavoastră ce ați face în locul meu? Sincer! O întrebare frumoasă pe care aș adresa-o oricărui cititor. Spuneți și voi! Aici e sindromul Stockholm, ce Dumnezeu? E sindromul Stockholm curat, despre ce discutăm”, susține Cezar Osiceanu.
Mentorii care i-au format cariera lui Cezar Osiceanu
Dincolo de toate astea, Cezar Osiceanu vorbește cu respect despre oamenii care l-au format ca pilot și despre valorile pe care spune că le-a primit la începutul carierei. Acesta îi amintește pe colonelul Aurel Pruia, pe maestrul emerit al sportului Mielu Fețeanu și pe fostul director Tarom, Gheorghe Răcaru, despre care spune că i-au fost adevărați mentori.
„Am avut onoarea să am mentori de o calitate rară. Unul dintre ei a fost cel care a pus manșa în mână tuturor piloților militari și civili în școala militară timp de 15 ani, colonelul Aurel Pruia. Manșa în mână mi-a pus-o, practic, un maestru emerit al sportului, campion internațional de acrobație, Mielu Fețeanu. Între mentorii mei este și Gheorghe Răcaru, fost director al Taromului, care a reușit să readucă compania pe o linie de plutire. Am avut mentori unul și unul.
Ei m-au învățat un lucru: onoarea unui pilot este cel mai de preț lucru pe care îl are un bărbat pilot. În momentul în care o pierde... Asta mi se pare cea mai dezonorantă situație în care poate ajunge un pilot care și-a servit țara și compania cu pasiune. Sunt angajat al Tarom din 1993 și să constați că și-a bătut cineva joc de tine în halul acesta...
Am rezolvat cazuri speciale care nu erau în manuale. Acum, când îmi fac dosarul, am descoperit măgăriile care se scriu despre tine fără ca tu, pilot, să te poți apăra. Asta e culmea! De exemplu, se fac niște controale, scrie cineva ceva, iar tu nici nu știi despre ce s-a scris ca să poți să contracarezi. Am aflat acum, spre stupoarea mea, aceste măgării care demonstrează că un pilot-șef, un comandant de detașament și instructor, culmea, habar n-aveau procedurile pe care ei trebuiau să le verifice că le execut eu.
Este o dramă! Tot Taromul s-a bazat pe minciună, hoție și furt. Asta este trista problemă! Din cauza asta, orice om cu bun-simț din țara asta trebuie să voteze în momentul acesta desființarea Taromului. Credeți-mă, nu este o răzbunare, este o constatare tristă. Din cauza aceasta Taromul a ajuns să aibă acele contraperformanțe! Pentru că s-a furat bazat pe pile, pe relații, șpagă, aranjamente de culise și așa mai departe. Ăia care au făcut-o o duc bine-mersi, ceilalți ce să facă? Pensia să știți că vine pentru fiecare pilot în parte, nu vine doar pentru mine. Și, atunci, un pilot este pus în fața unei evidențe dureroase și de aici începe distracția”, mai spune Cezar Osiceanu.
Ce urmează după pensionare
Deși renunță la activitatea de pilot, Cezar Osiceanu spune că nu intenționează să se retragă complet din domeniul aviației. El spune că și-ar dori să se implice într-o asociație dedicată protejării drepturilor pasagerilor și vorbește despre problemele pe care le observă în prezent în transportul aerian.
„Aviația se află la un moment de răscruce teribil. Gândiți-vă că inteligența artificială interferează din ce în ce mai puternic. Deja a fost respinsă o solicitare de introducere a unui singur pilot în cabină, ajutat de un al doilea pion de la Guvern. În următorii 5-10 ani, vrem, nu vrem, va fi implementat.
În momentul de față există o criză mondială, o criză mascată, de problema petrolului. Foarte puține companii au în momentul de față un grad de umplere de peste 80%. Tarom cu 62% se sinucide pe fiecare cursă pe care o face. Din cauza asta a fost pusă pe butuci și spartă ca să poată fi vândută mai ușor.
Nevoia de piloți, deși la nivel global este estimată la peste 100.000 pe an, pentru că unii ies din sistem natural prin deces, alții ies la pensie, dar lumea nu mai vrea să se facă pilot. De ce? Pentru că nivelul de salarizare este mic, raportat la programul de muncă, condițiile de muncă și la cerințele familiilor. Ia gândiți-vă cum e să stai 8 zile la muncă la rând într-un avion, nu 8 ore la birou, iar apoi 2 zile libere, dar 5 zile libere maximum pe lună. Cine rezistă la așa ceva? Hai că o faci un an, 5 ani, 10 ani, dar după aia? E o problemă foarte mare!
Eu m-aș implica într-o asociație de protecție a drepturilor utilizatorilor de servicii aeriene. Vreau să luptăm pentru confortul pasagerilor. E problema legată de numărul de locuri în avion, distanța dintre scaune și altele. O să vedeți cum o să înflorească dintr-o dată toate presiunile. Pentru că dacă facem un test și urcăm pasageri simpli într-un avion ATR 72 pentru o evacuare de urgență - nu personal navigant calificat care se mișcă repede, cum se fac exercițiile - vom avea o catastrofă în față, cu rupere de picioare și multe altele.
Trebuie să introducem o doză de legalitate și normalitate în toate aceste chestii pentru că nu se mai poate. Mâine poate fi oricare dintre noi într-o situație de acest gen.
De asemenea, mă voi apuca și de scris cărți despre aviație”, spune Cezar Osiceanu.
Ultimul mesaj înainte de a lăsa definitiv manșa
La finalul interviului, întrebat ce ar dori să rămână în urma sa, Cezar Osiceanu oferă un răspuns care definește întreaga sa carieră:
„Sentimentul de respect al profesiei, al pilotului. Acesta s-a pierdut, din păcate. Acum suntem undeva mai jos decât șoferul de autobuz. Din autobuz poți să te dai jos când vrei, apeși pe buton și cobori la prima stație. Dar din avion nu te dai jos”, susține pilotul.
Pentru Cezar Osiceanu, pensionarea nu este doar o ieșire din sistem. Este o ultimă manevră de a-și recupera demnitatea. În timp ce avionul carierei sale aterizează definitiv, el rămâne cu privirea ațintită spre același cer și ne amintește că, dincolo de cifre, aviația este, înainte de toate, o profesie a onoarei, o valoare pe care nicio criză, nicio hoție și niciun dosar de pensionare nu o pot anula.
