Icoana Maicii Domnului "Rugul Aprins" este sărbătorită vineri, 4 septembrie 2026, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, pentru prima dată după înscrierea sa în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Mai multe fapte și minuni sunt consemnate privind Icoana Maicii Domnului "Rugul Aprins".
Reprezentarea Maicii Domnului "Rugul Aprins" a fost înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române prin decizia Sfântului Sinod din 2 iulie 2026. Data de cinstire a fost decisă pentru 4 septembrie, moment când Biserica îl pomeneşte şi pe Sfântul Proroc Moise, de care este legată întâmplarea biblică a rugului care ardea fără să se mistuie.
Program liturgic la Mănăstirea Antim, așezământ monahal strâns legat de mişcarea isihastă "Rugul Aprins"
Programul liturgic de la Manăstirea Antim a început la ora 8:00, cu oficierea Acatistului Icoanei Maicii Domnului "Rugul Aprins", urmând Ceasurile şi Sfânta Liturghie.
Programul liturgic a început joi, cu o procesiune cu icoana în jurul bisericii aşezământului monahal, apoi urmând slujba Privegherii, potrivit Agenţiei Basilica a Patriarhiei Române.
Mănăstirea Antim este strâns legat de mişcarea isihastă "Rugul Aprins" apărută în anii 1940, icoana fiind un simbol al rugăciunii şi al vieţii duhovniceşti asumate în mijlocul lumii.
Icoana a fost adusă din Rusia de un grup de monahi care s-au retras la începutul secolului al 20-lea în Sfântul Munte Athos.
În 1929 a ajuns la viitorul ieroschimonah Daniil Sandu Tudor. Acesta a adus-o la așezământul monahal din București.
Unde a ajuns icoana după arestarea de către comuniști a pr. Daniil Sandu Tudor
După arestarea sa de către comuniști în 1958, icoana a ajuns la Sfântul Cuvios Petroniu (Tănase) de la Prodromu, care a dăruit-o Arhimandritului Benedict Ghiuș. La rândul său, el a lăsat-o prin testament Sfântului Cuvios Sofian de la Antim.
Ieroschimonahul martir Daniil Sandu Tudor a dedicat Icoanei Maicii Domnului "Rugul Aprins" un imn acatist, în care a evidențiat dorul omului după Dumnezeu.
Minunea Icoanei Maicii Domnului "Rugul Aprins" cu Ieroschimonahul martir Daniil Sandu Tudor
Arhim. Antipa Burghelea de la Mănăstirea Antim din București a subliniat mai multe detalii despre istoricul, minunile și simbolismul icoanei.
„Pe când era civil, în 1941, Sandu Tudor a fost pedagog la o școală tehnică din Vălenii de Munte. Acolo, dorind să corecteze unele nedreptăți, și-a atras mânia răufăcătorilor, care, știind unde se odihnește, și-au pus în gând să meargă la camera sa și, într-o noapte, prin fereastră, să-l împuște. Însă în cameră se afla și icoana Rugului Aprins, iar Sandu Tudor, în mod neașteptat, a fost inspirat într-o seară să-și mute patul în dreptul icoanei. Trei persoane au tras în total 16 gloanțe prin geam, înspre locul unde știau ei că se află patul, însă el a scăpat ca prin minune, cu ajutorul Maicii Domnului”, a declarat Arhim. Antipa Burghelea de la Mănăstirea Antim, pentru Basilica.ro.
Icoana Maicii Domnului "Rugul Aprins", izbăvitoare de incendii și de alte calamități naturale
„Elementul cel mai vizibil din reprezentare este o stea cu opt colțuri, în mijlocul căreia este icoana Fecioarei, iar de jur împrejur îngeri. În cele patru colțuri sunt pictate profeții mariane din Vechiul Testament: Moise în fața rugului aprins (stânga sus), Iezechiel în fața porții încuiate (stânga jos), Scara lui Iacov (dreapta jos) și Arborele lui Iesei (dreapta sus)”.
De-a lungul timpului, icoanei i s-a atribuit calitatea de a fi izbăvitoare de incendii, dar și de alte calamități naturale. Tema centrală a icoanei este, pe de o parte, preacinstirea Maicii Domnului, dar și dumnezeirea lui Hristos. Îngerii purtători ai elementelor naturii ne arată că ei le administrează pe acestea din porunca lui Dumnezeu și conform voii Sale, Care le poate rândui fie spre binefacere, fie spre pedeapsă”, a mai declarat Arhim. Antipa Burghelea de la Mănăstirea Antim.
La ce este chemat, de fapt, omul
„Asemenea rugului ce ardea și nu se mistuia, omul este chemat să lucreze în ființa sa rugăciunea de foc, însă fără să se izoleze neapărat de lume și de îndatoririle cotidiene. Icoana devine așadar un simbol al isihasmului urban sau comunitar, care îi cheamă pe monahi, clerici și pe mireni la interiorizare, la a fi în lume fără a fi cuprinși de ea, la mărturisire, dialog și la viață creștină asumată”, potrivit sursei citate.
