Unul dintre cele mai mari semne de întrebare la nivel mondial și din perspectiva competiției dintre marile puteri se referă la cum vor arăta în continuare relațiile dintre Statele Unite ale Americii și China. Deși putem doar specula, din campania electorală a lui Joe Biden, precum și din analizele experților la nivel global, în linii mari ne putem aștepta la o continuare a competiției dintre SUA și China, dar cu un alt fel de dialog și cu o abordare ce implică diferite nuanțe de gri, nu doar alb și negru. Una din moștenirile mandatului lui Donald Trump va fi punerea subiectului China pe agenda americană și vestică în general, iar administrația Biden, dincolo de accentele proprii pe care le va pune, va trebui să acționeze, cel puțin la început, în cadrul trasat de republicani.
Mai exact, conform viitorului președinte Biden, acesta va aborda subiectul drepturilor omului într-un mod mai strict decât predecesorul său, în special cu privire la ce se întâmplă în provincia Xinjiang și în Hong Kong. De altfel, democrația și drepturile omului sunt o parte esențială a programului prezidențial al lui Biden – o mare diferență, cel puțin la nivel discursiv, față de Trump. Mulți experți atenționează că o tensiunile dintre Washington și Beijing nu vor putea fi imediat rezolvate, deoarece nu va exista o schimbare sub administrația Biden cu privire la problemele legate de Taiwan, Hong Kong, South China Sea, Xinjiang sau Tibet. În schimb, viitorul președinte Biden va fi, cel mai probabil, mai deschis la dialog și comunicare, va prefera o dezbatere a problemelor într-un mod mai clasic, mai diplomat, și nu un război al cuvintelor pe rețelele de socializare cum ar fi Twitter. Vor dispărea stridențele discursive, atitudinea profund tranzacțională și amenințările cu sancțiuni și tarife suplimentare de multe ori rămase fără rezultate.
De asemenea, nu va fi deloc surprinzător dacă Biden va căuta să cadă de comun acord pe subiecte cum ar fi schimbarea climatică, neproliferarea armelor nucleare, controlul pandemiei Covid-19, comerțul și stabilitatea financiară internațională. Este foarte probabil ca administrația Biden să reconsidere Acordul de la Paris, cadrul acordului nuclear iranian și să își reorienteze relația cu Organizația Mondială a Sănătății și abordarea față de Organizația Mondială a Comerțului. În acest sens, Biden va favoriza multilateralismul față de unilateralism și va încerca să restabilească situarea SUA pe plan global. Totuși, sunt limite ale acestei abordări dictate de politica internă (a se vedea cât de strânse au fost rezultatele electorale în statele din Rust Belt), iar Biden va trebui să ia în considerare sensibilitățile protecționiste ale unui segment electoral important. Da, America va avea o altă abordare în politica internațională, dar globalizarea nu va mai fi la fel, cel puțin dacă termenul de comparație este mandatul președintelui Obama.
Problemele cum ar fi schimbările climatice nu se pot aborda eficient fără implicarea actorilor mondiali cum ar fi China. De aceea, viitorul președinte Joe Biden va căuta colaborarea Chinei în acest efort. De altfel, este unul dintre subiectele asupra căruia există o doză serioasă de idei comune. De asemenea, alte probleme actuale, precum recesiunea cauzată de pandemia Covid-19, vor însemna că SUA și China, cele mai mari economii ale lumii, trebuie să găsească o cale de mijloc pentru a menține stabilitatea financiară mondială, aspect ce se dovedește deja deosebit de important pe agenda globală, pentru că o redresare economică eficientă depinde de această cooperare. Sunt semnale că situația devine suficient de gravă pentru ca abordările naționale înguste să fie depășite.
Administrația Trump s-a concentrat pe desprinderea economică de China și reducerea deficitului comercial. După cum am putut vedea recent, odată cu lansarea planurilor de viitor ale Beijing-ului pe următorii ani, deși China dorește să își mențină exporturile și nu a ripostat în aceeași măsură în războiul comercial cu SUA, aceasta ia măsuri sporite pentru a se putea baza mai mult pe piața internă, în urma valului global de unilateralism și protecționism. Miza unei administratii Biden ca reactie la logica aceasta, si avand in vedere asteptarile multinationalelor americane de a relaxa macar o perioada atmosfera in relatia cu China, va fi sa tranzactioneze punctual niste directii mari pentru un an de "incalzire 2021". In fond, internul si nu externul vor defini agenda americana in 2021, ca si in primul mandat Obama: cand ai o criza sanitara si economica acasa, majoritate in Camera dar nu si la Senat, instinctele si fortele sunt axate prioritar "acasa", afara dand cateva semnale mari si castigand cateva luni pentru rafinarea unei viziuni axate pe multilateralism si o coalitie globala de sprijin.
Nu putem ști cu exactitate felul în care administrația Biden va continua sau nu, sau în ce măsură, acest război comercial asupra tarifelor început sub președinția Trump. Tensiuni cu Europa vor exista pe comert si tehnologie, desi de natura diferita decat cele cu China, Atitudinea Romaniei va trebui sa fie mai inteleapta, precauta si nuantata: sa nu uitam ca suntem "comercial" europeni si "securitar" americani. Daca cele doua dimensiuni intra in conflict, economic trebuie sa jucam cu Europa, sau celebrii 80 de miliarde vor fi "absorbiti" mai greu, din experienta proiectului "Eli". In orice caz, pe moment, atat Washingtonul cat si Bruxellesul, vor incerca in 2021 sa amane conflictele si sa se ocupe de relansarea economica si sanitara precovid, o panta pe care China deja are un avantaj vizibil. Deși disputele comerciale ar putea continua să fie destul de dure, ele vor fi cu siguranță mai predictibile, mai coerente și mai stabile decât ce am văzut până acum din partea SUA. În alte cuvinte, relația dintre cele două țări s-ar putea îndrepta mai mult către concurență decât adversitate, aceasta implicând respectarea “regulilor jocului” (fie ele și unele noi) pe plan comercial și economic. Competiția și la nivel național, dar și internațional nu reprezintă în sine un lucru negativ, ci poate să aibă efecte pozitive pentru toate părțile implicate. Important este cadrul în care competiția va avea loc și aici este important rolul instituțiilor internaționale – una dintre urgențele mandatului lui Biden este revitalizarea OMC, chiar dacă pe baze care să ține cont de noile realități globale. Competiția dintre marile puteri poate fi ținută în frâu de instituții internaționale funcționale.
Vis-a-vis Europa și NATO, cel mai probabil Biden va veni cu o abordare mult mai prietenoasă, va acorda mai mult sprijin alianței și va susține o politică mai dură la adresa Rusiei și a agresiunilor acesteia, după cum a susținut în campanie. De asemenea, va căuta să lege relații mai strânse cu Uniunea Europeană, nefiind un suporter al Brexitului, cel mai probabil colaborând mai ușor cu Marea Britanie dacă aceasta se va desprinde cu un acord. Biden a fost clar că, pentru noua ordine globală, parteneriatul cu Europa este unul esențial.
Este important de menționat că Biden va prelua președinția într-un moment de criză. Este normal ca atenția lui și a echipei sale să se concentreze mai întâi pe promovarea unei reconcilieri naționale după aceste alegeri extrem de polarizante, pe luarea de măsuri eficiente împotriva pandemiei Covid-19 și a consecințelor sale sanitare și economice, precum și pe consolidarea democraților pentru alegerile preliminare din 2022. De aceea, viitorul președinte a insistat mai puțin pe politica externă, care se va concentra la început pe restaurarea leadership-ului Statelor Unite printre aliații săi. Cu ce combinație exactă de cooperare, competiție și confruntare va aborda relația cu China rămâne încă de văzut. Așteptările de la noul președinte, unul care știe foarte bine realitatea externă, vor fi la un nivel foarte ridicat din partea comunității internaționale. In context, Bucurestiul merita sa iasa din clisee si fraze repetitive si sa se concentreze ca aliat pe idei noi in noul context, pentru a fi apreciat la Casa Alba dincolo de dimensiunea pur securitara.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
