România se află pe locul 7 în clasamentul țărilor europene în funcție de numărul de taxe individuale, potrivit datelor din 2024, analizate de Tax Policy Associates.
Sistemele fiscale europene variază mult în ceea ce privește numărul de taxe individuale pe care le impun, de la câteva zeci la câteva sute, scrie Visual Capitalist, care a clasificat țările din Europa în funcție de numărul acestor impozite, utilizând cele mai recente date disponibile (2024) de la Tax Policy Associates.
România se plasează în acest clasament pe locul 7, cu 109 taxe, potrivit sursei citate. La colectarea lor însă, suntem pe penultimul loc în Europa.
Este important de precizat că numărul taxelor nu indică nivelul fiscalității dintr-o țară și nu arată cât de mare este povara fiscală suportată de contribuabili. Indicatorul oferă, în schimb, o perspectivă asupra structurii și complexității sistemelor fiscale naționale
Top 10 țări din Europa cu cele mai multe taxe
În top zece țări cu cele mai multe impozite individuale se află:
- Franța - 348
- Danemarca - 132
- Austria - 117
- Polonia - 115
- Belgia - 112
- Portugalia - 110
- România - 109
- Elveția - 98
- Ungaria - 93
- Marea Britanie - 90.
De ce are Franța atât de multe taxe?
Franța este o excepție clară în clasament. Cele 348 de taxe individuale ale sale sunt mai mult decât dublu față de cele 132 ale Danemarcei, aflată pe locul al doilea, și aproape de patru ori mai mari decât media europeană de aproximativ 90.
Dintre cele 348 de impozite percepute de Franța, 243 sunt „impozite cu randament scăzut”, care, împreună, aduc venituri relativ mici în comparație cu cele mai mari categorii de impozite ale țării. În schimb, impozitele pe salarii au generat peste 800 de miliarde de euro în 2024, în timp ce impozitele pe bunuri și servicii au adăugat încă 300 de miliarde de euro în venituri.
Numărul mare de taxe din Franța este explicat, în parte, prin compromisurile politice acumulate de-a lungul mai multor perioade ale istoriei republicii franceze. Deși nu generează venituri semnificative, aceste impozite sporesc complexitatea sistemului fiscal francez.
Taxele de asigurare și formare profesională, impozitele camerelor de stat și chiar impozitele nucleare sau pentru jocurile de noroc se numără printre aceste taxe mai mici, specifice industriei.
Franța se clasează pe locul doi, după Danemarca, printre țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în ceea ce privește veniturile fiscale totale ca procent din PIB.
Sistemele fiscale baltice
La celălalt capăt al clasamentului se află cele trei state baltice: Estonia, Letonia și Lituania. Dintre cele trei, Letonia are cel mai mare număr de impozite individuale (54), încă mult sub media europeană.
Estonia are cele mai puține impozite din Europa (34), cu una mai puțin decât Lituania vecină (35). Țara se clasează pe primul loc printre țările OCDE în Indicele de Competitivitate Fiscală Internațională al Fundației Fiscale, în special datorită sistemului său simplu de depunere.
Estonia percepe un impozit fix pe venitul individual, fără tranșe complexe sau deduceri. Între timp, câștigurile corporative reinvestite sunt supuse unei cote de impozitare de 0%, ceea ce sporește atractivitatea țării pentru afaceri.
Ciudățenia fiscală germană
Germania este un alt exemplu interesant. Cea mai mare economie a Europei colectează venituri fiscale substanțiale, egale cu aproximativ 42% din PIB, însă țara percepe doar 60 de impozite individuale. Aceasta reprezintă mai puțin de o cincime din totalul Franței și este deosebit de remarcabilă, având în vedere structura federală a Germaniei.
Reformele majore care au urmat ambelor războaie mondiale au contribuit la consolidarea sistemului fiscal al Germaniei. O reformă din 1919-1920, care a urmat Primului Război Mondial, a armonizat impozitarea într-o țară care se unificase cu doar decenii mai devreme.
După al Doilea Război Mondial, noua Lege fundamentală a Germaniei a consolidat și mai mult sistemul prin centralizarea legislației fiscale și stabilirea modului în care veniturile din anumite impozite partajate ar fi alocate între guvernul federal și state. Aceste reforme ajută la explicarea motivului pentru care Germania are unul dintre cele mai mici sisteme fiscale din Europa după numărul de impozite individuale.
Colectarea taxelor, o problemă pentru România
Pentru România nu numărul taxelor este problema, ci colectarea lor. Deși țara noastră a reușit să crească veniturile statului în 2025, acestea rămân mult sub nivelul european raportat la PIB. În același timp, structura fiscală este diferită: România colectează relativ puțin din impozite directe, se bazează mai mult pe impozitarea consumului și are o pondere ridicată a contribuțiilor sociale, scrie Știrile Pro TV.
Potrivit datelor calculate după metodologia ESA 2010, România a avut în 2025 venituri bugetare totale echivalente cu 35,4% din PIB, față de 34% din PIB în 2024. Și veniturile fiscale – adică impozitele și contribuțiile de asigurări sociale – au crescut, de la 28,7% la 29,2% din PIB. Totuși, în pofida acestor creșteri, România rămâne la coada UE atunci când vorbim despre colectarea taxelor.
