Noism a fost înființată în 2004 de artistul Jo Kanamori, fiind prima companie profesionistă de dans care urmărește tradiția dramatică europeană. Începând cu 2007, compania a avut reprezentații în 11 orașe din opt țări și a fost onorată cu prestigiosul Premiu Asashi Performing Arts în 2008, pentru prezentarea excepțională a lucrării Nameless Hands – house of dolls. Ulterior, Noism a interpretat coproducția Nameless Poison – black monk în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Cehov din 2009. În 2011, compania a fost invitată la celebrul festival de muzică clasică Saito Kinen Festival Matsumoto, condus de Seiji Ozawa. Astăzi, Noism continuă să fie apreciată și recunoscută drept cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan.
Jo Kanamori, Director Artistic al Noism, a studiat cu Maurice Béjart la Școala-atelier Rudra Bejart din Lausanne. A interpretat lucrări în cadrul Teatrului de Dans Olandez, Baletului Național al Operei din Lyon și Baletului Gothenburg din Suedia. Kanamori a revenit în Japonia în 2002. Primul său proiect, No-mad-ic project – 7 fragments in memory a fost onorat cu cel de-al treilea premiu Asahi Performing Arts Awards în 2003. Kanamori a regizat lucrările operei lui Bartok, Bluebeard’s Castle și Mandarinul miraculos. A obținut numeroase premii, iar în 2008 a primit prestigiosul Premiu al Ministrului Educației, Culturii, Sportului, Științei și Tehnologiei din Japonia.
În vara lui 2016, Jo Kanamori a pus în scenă La Bayadere – Țara Iluziilor, o adaptare a cunoscutei capodopere de balet clasic, folosind o expresivitate corporală perfectă și o narațiune pe mai multe planuri. Dramaturgul și scenaristul Oriza Hirata a adaptat îndrăzneț pentru Noism o poveste tragică „…această piesă nu fusese produsă încă de niciun mare coregraf al secolului 20...”, declară Jo Kanamori.
Costumele și decorul au fost create de profesioniști din diverse domenii. Aranjamentul scenic, costumele și decorul din lemn aparțin arhitectului Tsuyoshi Tane, designerului Yoshiyuki Miyamae, de la celebra casă de modă Issey Miyake și producătorului de mobilă Masaki Kondo, cu toții colaboratori ai Noism. Muzica este bazată pe partitura originală semnată de Ludwig Minkus, cu adăugirile lui Yasuhiro Kasamtasu, aflat la prima colaborare cu Noism. Spectacolul este interpretat de 20 de dansatori, care fac parte din Noism1 – grupul de bază al companiei, din Noism2 – grupul dansatorilor stagiari, precum și de actori invitați ai Shizuoka Performing Arts Center. La Bayadereîn interpretarea Noism a avut parte de o primire extraordinară din partea publicului, piesa originală fiind sublimată într-o lucrare care se raportează la societatea modernă, istorie, religie, etnie.
Companie de dans cu sediul în Niigata, Noism a avut reprezentații începând cu anul 2004. Coordonarea Directorului Artistic Jo Kanamori și expresivitatea corporală copleșitoare a dansatorilor au determinat ca spectacolele să fie elogiate atât în Japonia, cât și în străinătate.
La începutul verii anului 2016, Noism, sub conducerea lui Jo Kanamori, a pus în scenă dansul dramatic La Bayadère – Țara Iluziilor. Noism a preluat povești consacrate din operă și balet pentru a crea, prin intermediul unei narațiuni pe mai multe planuri, o serie de „dansuri dramatice” originale. Continuând reprezentația inițială a Poveștilor lui Hoffmann (2010) și repunerea în scenă a operei Carmen (care a avut premiera în 2014), această lucrare nouă este o adaptare a capodoperei de balet clasic La Bayadère. Scenaristul Oriza Hirata a adaptat îndrăzneț pentru Noism această poveste tragică din India antică, a unei fecioare dintr-un templu (Nikiya) și a iubitului războinic al acesteia (Solor).
Povestea se desfășoară pe câmpiile îmbelșugate ale Imperiului Maranchu. Țara Iluziilor merge pe urmele amintirilor vagi ale unui bătrân singur și ale unui colaps determinat de un conflict între politică, religie și rasă. Prin intermediul poveștii colapsului acestei țări, vocile celor care nu mai sunt, dar există dincolo de limitele amintirilor și istoriei, apar pentru a pune întrebări.
Personajul principal al poveștii, dansatoarea Miran este interpretată de prim-dansatoarea Sawako Iseki. Rolul iubitului lui Miran, războinicul Bator, este interpretat de Satoshi Nakagawa, iar cel al femeii misterioase Poyang, care deține cheia povestirii, este interpretat de Yuko Ishihara. Cei trei au ajuns la maturitatea artistică în cadrul companiei principale Noism 1. Coordonați de acești trei dansatori, 20 de membri ai Noism1 și ai companiei subsidiare Noism 2, iau parte la reprezentație. De asemenea, în această producție sunt incluși ca invitați trei actori ai SPAC (Shizuoka Performing Arts Center): Akihito Okuno, care a jucat și în producția Carmen, precum și Tsuyoshi Kijima și Miki Takii. Așadar, profesioniști din toate domeniile și-au unit forțele pentru a produce această operă în care dansul și teatrul se întrepătrund.
Prin intermediul colaborării dintre RYUTOPIA Niigata City Performing Arts Center, Hyogo Performing Arts Center și Aichi Prefectual Arts Theater, această serie de reprezentații a început în Niigata și a continuat în șase orașe, inclusiv Hyogo și Aichi. Noism și-a propus să ofere reprezentații pe scene regionale cu un nivel de calitate ridicat și în combinație cu cei mai renumiți artiști.
La Bayadère – Țara Iluziilor este cea de-a treia lucrare din seria noastră de dansuri dramatice. În Japonia, în cadrul companiei Noism, suntem conștienți de privilegiul special de a realiza acest spectacol. Cred că ceea ce facem zilnic, instruirea permanentă, reprezintă însăși esența activității Noism, iar reprezentațiile noastre pe scenă, în fața publicului, sunt rezultatul acestor eforturi.
Crearea acestei piese a început în vara anului 2015, în momentul în care l-am rugat pe Oriza Hirata să scrie ceva pentru Noism. M-am întrebat cum am putea să exprimăm problemele sociale cu ajutorul lucrărilor noastre. Căutam o modalitate în care să ridic câteva probleme în cadrul unui for public, nu doar prin prezentarea unor fabule ca metafore, ci și prin prezentarea unor lucruri care să fie mai îndeaproape conectate la aspectele actuale sau la situațiile reale cu care ne confruntăm.
Când dl. Hirata a afirmat că era interesat de dramatizarea unei piese de balet clasic, am propus La Bayadère. Am luat această decizie bazându-mă pe faptul că piesa nu fusese încă pusă în scenă de niciun mare coregraf al secolului 20, și, de asemenea, pe faptul că temele includ atât sistemul de caste, cât și religia, ceea ce pare să corespundă problemelor cu care ne confruntăm în prezent referitoare la clasele sociale sau convingerile religioase. Dl. Hirata a creat o poveste încântătoare prin adaptarea Țării Iluziilor.
Pentru a realiza Țara Iluziilor, era nevoie în mod evident de o strânsă colaborare cu un designer de modă, un arhitect, un muzician și un maestru al lemnului, pentru că munca în fiecare dintre aceste domenii era inseparabilă de înțelegerea etnicității.
De asemenea, cei trei actori, comunicând cu corpurile lor adevărul vizibil, și anume că trupul uman poate fi un mijloc de exprimare, au adus la lumină existența unor lucruri care nu sunt sau nu pot fi spuse, arătând modul în care dansul dramatic poate prezenta probleme sociale prin mijloace non-verbale.
Director de Teatru, Coregraf și Director Artistic al RYUTOPIA Niigata City Performing Arts Center – Divizia de Dans și al companiei rezidente de dans, Noism, Jo Kanamori s-a mutat în Europa la vârsta de 17 ani și a studiat cu Maurice Béjart. În perioada în care s-a aflat la Teatrul de Dans Olandez, Kanamori și-a făcut debutul ca director de teatru și coregraf la vârsta de 20 de ani.
După zece ani de activitate ca dansator și director de teatru pentru mai multe companii de dans din Europa, a revenit acasă și a înființat în aprilie 2004 Noism, prima companie rezidentă de dans din Japonia, aparținând unui centru public de arte. Începând cu 2014, Kanamori a fost numit consultant în politica artelor al orașului Niigata. A câștigat numeroase premii, inclusiv Premiul Ministrului Educației, Culturii, Sportului, Științei și Tehnologiei din Japonia.
Oriza Hirata - scenariu
Născut la Tokyo în 1962. Dramaturg și regizor, director artistic la Komaba Agora Theater și Kinosaki International Arts Center, precum și liderul Companiei de Teatru Seinendan, Hirata este profesor desemnat special la Centrul de Inovație al Universității de Arte din Tokyo, profesor invitat al Universității din Osaka și profesor invitat și consultant special al președintelui Universității Shikoku Gakuin. În 1995 a câștigat cel de-al 39-lea Premiu Kishida Kunio pentru lucrarea Tokyo Notes.
Across the River in May, din 2003, parte a proiectului comun de dramaturgie și regie japonezo-coreean, a câștigat cel de-al doilea premiu Asashi Performing Arts. În 2011, i s-a acordat premiul L’Ordre des Arts et des Lettres de către Ministerul Culturii din Franța. În ultimii ani, a fost implicat în numeroase lucrări de colaborare în diferite țări, în special în Franța, și a lucrat la Teatrul Robot/Android în colaborare cu Laboratorul lui Hiroshi Ishiguro de la Universitatea din Osaka.
Tsuyoshi Tane – scenografie (ATELIER TSUYOSHI TANE ARCHITECTS)
Născut la Tokyo, în 1979. Arhitect. Împreună cu Dan Dorell (Italia) și Lina Ghotmet (Liban), Tane a înființat DGT (Dorell. Dhotmeh.Tane/ Architects) la Paris în 2006. A atras atenția internațională asupra sa cu proiecte care includ Muzeul Național din Estonia (finalizat în toamna anului 2016) și Stadionul KOFUN, proiect care a fost ales ca finalist în cadrul Competiției de Proiectare Internațională a Noului Stadion Național în 2012. A primit numeroase premii, inclusiv Premiul de Arhitectură al Ministerului Culturii din Franța și Premiul 2016 al Organizației Internaționale a Arhitecților Francezi. Începând din 2012, Tane predă la Facultatea de Arhitectură, Planificare și Prezervare a Universității din Columbia.
În anul 2017 a înființat firma de arhitectură Atelier Tsuyoshi Tane Architects.
Yoshiyuki Miyamae – costume (ISSEY MIYAKE)
Născut în 1976, Miyamae a absolvit Colegiul de Moda Bunka, Secțiunea Modă Vestimentară în 1998. S-a alăturat Studioului de Moda Miyake în 2001 și a participat la Proiectul A-POC condus de Issey Miyake și Dai Fujiwara. A preluat poziția de designer la ISSEY MIYAKE în 2011 și a prezentat Colecția de Primăvara-Vară 2012 de la Paris. Miyamae a câștigat Marele Premiu Mainichi Fashion în 2014.
Yasuhiro Kasamatsu - coloana sonoră
Compozitor. Născut la Fukui, în 1960. Licențiat în Estetică, a absolvit Departamentul de Literatură al Universității din Tokyo. A studiat compoziția muzicală cu Akira Miyoshi și pianul cu Miyoko Yamane. În calitate de compozitor de muzică clasică, a produs lucrări din genuri muzicale diverse, de la muzică de cameră și music-hall-uri, la operă. Kasamatsu a realizat diferite lucrări în colaborare cu regizorul Yukio Ninagawa, precum și pentru dansatorii Kaiji Moriy și Motoko Hirayama, printre alții. Cântă la oboi și instrumente similare acestuia (zuma, mey etc.). Este, de asemenea, membru activ al Formației Sakura, un grup de muzică eurasiatică nouă.
Masaki Kondo - decoruri
Născut în 1979. După terminarea facultății, Kondo s-a mutat la Hida-Takayama pentru a studia tâmplăria, iar apoi a lucrat în calitate de creator de mobilă pentru Joseph Walsh Bespoke în Irlanda. A început să producă mobilă într-un studio pe care l-a înființat în Kannami-cho, Shizuoka în 2008. A aplicat tehnici de modelare și sculptură a lemnului pentru a produce piese excelente de mobilier care echilibrau liniile naturale, organice, cu confortul. Unele dintre piesele sale reprezentative sunt scaunele decorate cu motive animale, cum ar fi oi, pisici de mare și cobre. Recent, a produs lucrări la comandă și expoziții private. De asemenea, s-a ocupat de lemnăria și aranjamentele scenice pentru reprezentațiile de dans dramatic Carmen, ASLI și Sheltered Princess.
NOISM
Compania de dans a RYUTOPIA Niigata City Performing Arts Center, prima companie de dans din Japonia, rezidentă a unui centru public de artă. Noism a fost înființată în aprilie 2004, în momentul în care Jo Kanamori a fost invitat să activeze în calitate de Director Artistic al Diviziei de Dans de RYUTOPIA Niigata City Performing Arts Center. Noism este împărțită în două companii: Noism 1, cu dansatori profesioniști, și Noism 2, cu stagiari. Compania a avut reprezentații în 11 orașe din opt țări. Activitățile au o gamă largă: în 2009 a fost interpretată coproducția Nameless Poison – black monk în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Cehov, iar în august 2011, Noism a fost invitată la prestigiosul festival de muzică clasică Saito Kinen Festival Matsumoto, regizat de Seiji Ozawa. Activitatea internațională, care a fost concepută în Niigata, și lucrările care sculptează trupurile dansatorilor, au dobândit o reputație excelentă atât în țară, cât și în străinătate. Astăzi, după mai bine de zece ani de la înființare, Noism continuă să desfășoare diverse activități pentru a juca un rol în dezvoltarea culturală a Japoniei secolului 21. Câștigătoare a premiului Asashi Performing Arts – Dans 2008.
Ieri, o inicitantă conferinţă de presă a avut loc la Teatrul Naţional din Bucureşti despre Noism.
„La Bayadere”- spectacolul care răspunde întrebărilor de „dincolo”
„Spectacolul pe care îl vom prezenta la București e special. La Bayadere are foarte multe influențe din Teatrul tradițional japonez Noh, un tip de teatru abstract și simplu, care răspunde întrebărilor ce vin din lumea de dincolo. Scenariul îi aparține lui Oriza Hirata, costumele sunt semnate de casa Issey Miyake, iar decorurile au fost realizate de cunoscutul arhitect Tsuyoshi Tane. Cu toții sunt prietenii mei și împărtășim aceeași viziune și pe toți ne frământă aceleași întrebări esențiale. Sper ca publicul din România să înțeleagă întrebările pe care ni le punem. Pentru mine, înţelegerea laturii politice şi creaţia internaţională reprezintă feţe inseparabile ale aceleiaşi monede. Niciunul dintre spectacolele Noism nu este creat cu uşurinţă. În acelaşi timp, nu au existat spectacole pe care să le punem în scenă cu sentimentul că nu am realizat ceea ce ne-am propus. În calitate de artist, pot fi acceptat pe deplin pe o perioadă de aproximativ 30 de ani şi dacă nu pot transmite mai departe rezultatele eforturilor mele, nu cred că ceea ce fac poate fi numit într-adevăr cultură. Noism înseamnă No „ism”, adică negăm orice sistem, orice „ism”, fără însă a-l exclude, pentru a crea ceva complet nou.Important este să ai o minte deschisă, care să se întrebe tot timpul: de ce dansez?”, specifica Jo Kanamori, aflat pentru prima dată în România, la inițiativa Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei, Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și a Fundației Art Production.
„Este o ediție extraordinară a Întâlnirilor JTI, pentru că este cea de-a XVIII-a, așadar se poate spune că am ajuns la majorat. Totodată, este deosebită: pentru prima dată, avem ca invitată o companie de dans contemporan din Japonia. De fapt, cea mai importantă companie de dans contemporan din Japonia. Turneul Noism, în București și Sibiu, se înscrie în linia moștenirii culturale japoneze, pe care o promovăm în România”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications, JTI Romania, Moldova și Bulgaria.
Mark Roth, General Manager la JTI, amintea: „A sosit timpul pentru o nouă întâlnire cu pasiunea, graţia şi frumuseţea. Conceptul Întânirilor JTI este parte a filosofiei Companiei: a face afaceri nu înseamnă nimic altceva decât a avea o serie de Întâlniri: cu oameni, cu natura, cu Arta...”
„Nu sunt neapărat un diplomat, ci mai degrabă un om care construiește. Sunt foarte bucuros că La Bayadere va fi prezentat în România și că am adus aici compania de dans Noism. 40 de persoane din Japonia au venit pentru a realiza acest proiect. Mai întâi, am primit o propunere din partea Japan Foundation. Nu doar eu, dar şi atașatul cultural al Ambasadei, doamna Mayo Nishiike, am fost la început reticenți, pentru că știam că va fi foarte dificil ca acest proiect să fie pus în practică. Așa că, acum un an, am cerut părerea dlui Chiriac, directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Răspunsul a fost foarte categoric - „da, trebuie să aduceți acest spectacol în România”. Nu am luat decizii imediat, din cauza problemelor logistice, de transport, samd. Apoi, Gilda Lazăr mi-a spus că am putea să realizăm acest proiect în cadrul Întâlnirilor JTI. Așadar, nu am luat singur această decizie”, a adăugat ES Kisaburo Ishii, Ambasador al Japoniei în România.
„Japan Foundation a fost înființată în 1972, de Guvernul japonez. Promovăm cultura japoneză în străinătate si susținem multe tipuri de activități şi programe de schimburi culturale, în toată lumea. Un exemplu ar fi promovarea limbii japoneze și a studiilor japoneze, sub forma unor conferințe academice. Pentru acest proiect special, am fost co-organizatori și am avut nevoie de sprijin pe plan local. Avem relații foarte bune cu Ambasada și cu Festivalul de la Sibiu, de foarte mulți ani. De aceea am ales România”, a precizat Hidekazu Takeda, Director adjunct Japan Foundation.
„Cred că ceea ce se întâmplă acum, aici, are la bază dialogul. Faptul că putem avea un dialog extraordinar cu JTI, cu Ambasada, este un rezultat al încrederii. De-a lungul timpului, am avut o relație privilegiată cu Japonia. Grație acestei relații cu Japonia, din 2006 aducem zeci de voluntari pe care îi alegem din mii de voluntari care vor să vină la Sibiu. Am adus anul trecut la Festival cea mai veche companie de teatru din lume, Yamamoto Noh Theater. Atunci am primit propunerea de a aduce compania Noism. Am povestit partenerilor de la JTI, după care am lucrat împreună cu Art Production, Ambasada, Japan Foundation. Nimic nu e simplu, dar totul este extraordinar când miracolul se întâmplă. La Bayadere este rezultatul unei desfășurări de forțe extraordinare. Faptul că putem prezenta și la Sibiu alte două spectacole, în premieră mondială, răspunde nevoii publicului de a fi martor la marea calitate, dar și la spectacole noi, care se întâmplă aici și acum”, a adăugat Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.
Turneul Noism va continua şi la Sibiu unde vor avea loc două spectacole cu The Match Seller’s Tale şi Passacaglia, pe 5 şi 6 aprilie, în avanpremiera Festivalului Internaţional de Teatru. Cele două piese se împletesc şi rezonează una cu cealaltă. Piesa este o reprezentare teatrală a limbajului, prin intermediul mişcărilor de dans. Cele două părţi sunt prezentate folosindu-se căi diferite de expresie – una prin dans dramatic, iar alta prin dans abstract. Toate personajele poartă măşti. Dansul reprezintă provocarea Noism în faţa unei societăţi complexe.
Japan Foundation are ca scop consolidarea relațiilor Japoniei la nivel global, prin intermediul dialogului intercultural. Activitățile Fundației sunt susținute de guvernul japonez, precum și de contribuții ale mediului privat.
Inaugurate în anul 2000, de compania de balet Bejart Ballet Lausanne, Întâlnirile JTI au găzduit dansatori, coregrafi și trupe de balet celebre: Nacho Duato și Compania Nacional De Danza, Joaquin Cortes, Alvin Ailey American Dance Theater, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național din Chile, Alonzo King Lines Ballet, Vortice Dance Company, Maria Pagés și Sidi Larbi Cherkaoui, Akram Khan Company, iar în 2016 Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy.
Ediția din 2017 este prezentată de Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei și în colaborare cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Întâlnirile JTI sunt organizate și în acest an de Fundația Art Production, beneficiind de consilierea artistică a Silviei Ghiață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
