Cine nu iubeşte afinata? Este printre preferateşe românilor. Întotdeauna merge "una mică" lângă o mâncare bună. Afinata este o băutură extrem de aromată și gustoasă, de culoare rubinie. Se mai numește și lichior de afine. Un lichior fin de casă trebuie să aibă tărie alcoolică între 22 și 30 de grade. Bineînțeles că afinele de pădure vor da o culoare mai închisă acestui lichior pe când cele de crescătorie (care au coajă mai groasă și miez alb) vor face ca băutura să capete o tentă mai rozalie. Din ingredientele de mai jos rezultă cca. 1,2 L de afinată tradițională de casă sau lichior de afine.
Iată reţeta, pas cu pas, sugerată de savoriurbane.com:
Ingrediente:
1 kg afine
500 ml vodca 40° (sau 250 ml alcool dublu rafinat de 96° + 250 ml apă)
500 g zahăr
Într-un borcan suficient de încăpător se pun afinele în 3-4 straturi, alternativ cu zahărul. Se lasă afinele la rece o zi (la frigider sau la cămară răcoroasă). Nu lăsăm borcanul la căldură pentru că riscați să se borșească (să fermenteze). Dupa o zi, se scuturăt bine borcanul. Deja zahărul este aproape dizolvat și afinele au lăsat zeamă.
Se mută afinele cu siropul lăsat într-un borcan mai mare.
Se toarnă alcoolul peste ele și se amestecă bine. Se închide ermetic borcanul cu capacul din dotare și se duce afinata în pivniță, la răcoare și întuneric.
Se lasă borcanul cu afinată la macerat timp de 6 săptămâni – într-un loc întunecat și răcoros. Nu se lasă la fermentat la soare pentru că afinele își pierd din aromă și își schimbă și culoarea. Culoarea finală a afinatei depinde de soiul afinelor.
Cum se strecoară și păstrează un lichior de afine sau afinata de casă?
În final puteți proceda în două feluri: fie strecurați afinata (prima dată prin sită și apoi printr-o pânză curată), fie o lăsați în borcan (cu fructe cu tot) și scoateți treptat din ea, la nevoie.
Afinata are o culoare superbă roșu-rubiniu și o tărie potrivită unui lichior care poate fi consumat şi de doamne.
Să aveţi spor la pregătit şi poftă la băut!
În zonele montane din România a început deja culesul afinelor, fructe de culoare albastru închis ale unui mic arbust cu înălţimea de 30-50 de cm, pe care îl întâlnim în zone umbroase, în păduri. Faţă de afinele de cultură, cele din natură sunt ceva mai mici, având în medie un diametru de jumătate de cm, ceea ce face dificil culesul acestora. Locuitorii din Carpaţi folosesc un aşa-numit pieptene, de fapt o cutie din lemn sau metalică asemănătoare unui făraş, prevăzută cu un pieptene care reţine boabele de afine în interior, fără a distruge arbustul. Afinele conţin, între altele, tanin şi vitamina C, fiind recomandate celor cu diabet, dar şi celor cu probleme intestinale datorită proprietăţilor antibacteriene.
Afinele pot fi consumate, aşadar, în stare proaspătă, dar şi transformate în dulceaţă, suc sau afinată, o băutură alcoolică preparată în special în Bucovina şi Transilvania şi apreciată de turiştii care vizitează aceste provincii. Afinata este recomandată celor cu afecţiuni la stomac sau intestinale, însă trebuie consumată cu moderaţie. O băutură similară se poate obţine, înlocuind afinele cu fragi, de fapt căpşuni sălbatice, întâlniţi, de asemenea, în zonele montane, dar pe suprafeţe însorite, la marginea pădurilor. După consumarea afinatei, fructele rămase în damigeană pot fi folosite la prăjituri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
