Cum arătau blocurile noi în care s-au mutat supraviețuitorii cutremurului din 1977?
Pentru o parte dintre supraviețuitorii cutremurului din 4 martie 1977, mutarea într-un bloc nou a însemnat începutul reconstruirii unei vieți marcate de dezastru. Imaginile de mai jos surprind clădiri în care au ajuns să locuiască oameni care își pierduseră casele în urma seismului.
Cutremurul din 1977 a lăsat în urmă clădiri prăbușite, locuințe grav avariate și familii care nu se mai puteau întoarce acasă. Pentru cei rămași fără un acoperiș, după momentele de panică și căutarea celor apropiați, a urmat o altă încercare, găsirea unui loc în care să poată lua viața de la capăt.
O parte dintre supraviețuitori s-au mutat în blocuri noi, precum cele prezentate în fotografiile care însoțesc acest articol. Aceste imobile sunt legate astfel de o etapă mai puțin evocată a tragediei: Viața de după cutremur.
Din cele 40 de județe ale țării, 23 au fost grav afectate, iar pagubele economice au fost estimate, într-un raport al Băncii Mondiale din 1978, la aproximativ 2 miliarde de dolari, 70% dintre acestea fiind înregistrate în București.
Pe 8 martie 1977, la patru zile după cutremur, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a decis ca toate persoanele care locuiseră în blocurile prăbușite să primească gratuit apartamente noi, complet mobilate.
Măsura se aplica și răniților internați în spitale. După externare, aceștia urmau să se poată muta direct în locuințele oferite de stat.
Anunțul oficial prevedea că „toți cetățenii ale căror locuințe au fost nimicite și cărora cataclismul le-a distrus avutul vor primi noile apartamente, dotate gratuit de către stat, cu tot mobilierul necesar, inclusiv cu aparate de radio și televizoare”. Într-o perioadă în care achiziționarea unor bunuri de folosință îndelungată presupunea adesea eforturi considerabile, promisiunea depășea simpla acordare a unui acoperiș deasupra capului.
Pentru regimul lui Nicolae Ceaușescu, sprijinirea sinistraților a reprezentat și o ocazie de a promova imaginea unui stat socialist capabil să intervină în situații de criză. Refacerea locuințelor răspundea unei nevoi urgente, dar servea totodată propagandei și consolidării autorității politice.
Printre primele măsuri pentru găzduirea celor rămași fără locuințe s-a numărat amenajarea unui bloc cu 44 de apartamente pe strada Ziduri Moși, în sectorul 2 al Bucureștiului, în spatele magazinului Bucur Obor. Potrivit presei vremii, lucrările ar fi urmat să fie încheiate în aproximativ două săptămâni.
Ziarul „Scînteia” a prezentat însă o mobilizare „exemplară”. Imobilul fusese finalizat în numai câteva zile, „până la ultimele detalii”. Constructorii ar fi lucrat zi și noapte, ajutați de angajați ai fabricilor din apropiere și de numeroase femei venite voluntar pe șantier. În dimineața zilei de vineri, 11 martie 1977, blocul era, conform publicației, pregătit pentru primirea locatarilor.
Presa oficială îl descria drept „unul dintre primele blocuri mobilate în mod gratuit și repartizate sinistraților”. Locuințele erau echipate cu mobilier, aragaze, frigidere, televizoare și aparate de radio, dar și cu perdele și covoare.
Prin atenția acordată acestor dotări, relatarea transforma blocul din zona Bucur Obor într-un exemplu al sprijinului oferit de stat persoanelor afectate de cutremur și într-un instrument de promovare a imaginii regimului.
Iată imaginile cu noile blocuri după cutremurul din 1977:
