Varujan rămâne „Palavragian“ până la capăt. De Ce îşi leagă minoritarii soarta de Emil Boc

Un grup de 18 parlamentari, reprezentând minorităţile naţionale, altele decât cea maghiară, decid de un an de zile soarta majorităţii românilor. Liderul acestui grup este Varujan Pambuccian, ajuns de patru ori la rând în parlament ca delegat al minorităţii armene. Începând de astăzi, el se angajează, în numele armenilor, tătarilor, slovacilor sau ruşilor lipoveni să-i asigure victoria în alegeri a lui Emil Boc. De ce oare?

În 2009, Pambuccian şi-a oferit sprijinul lui Mircea Geoană, fiind singura dată când minoritarii au pus umărul la demiterea unui guvern. Peste nici două luni de zile, Pambuccian lua din mers barca Puterii şi devenea susţinătorul guvernului Boc III.

Necazurile minorităţii armene, la fel de mari ca ale majorităţii populaţiei, după 6 mai 2010, îl fac să practice un dublu limbaj, respectiv să susţină măsurile luate de Boc în Parlament, dar să-l critice la televizor. Voturile minirităţilor se dovedesc însă decisive la ambele tentative de demitere a lui Boc.

Totul culminează cu o ameninţare făţişă, la ultima moţiune de cenzură, când l-a ajutat totuşi pe Boc să reziste la Palatul Victoria. Iată ce declara în plen, pe 27 octombrie 2009, Varujan ”Palavragian”:

"Am spus că nu este bună calea indicată de FMI. A fost urmată calea FMI. Aseară (marţi seară - n.r.) am avut o întâlnire cu reprezentanţii FMI de unde am plecat îngrozit de sentimentul că discut cu un zid, format din funcţionari de multinaţională care vorbesc strict limba multinaţională, inflexibili, care gândesc la fel oriunde pe planeta Pământ (...). Nu vom vota moţiunea, dar s-ar putea ca, dacă lucrurile nu se rezolvă, să fie ultima moţiune pe care nu o vom vota".

Minorităţile joacă totul pe cartea PDL

Dovada că am scăpat de criză şi lucrurile ”s-au rezolvat”: în 2 martie 2011, Pambuccian semnează, în numele minorităţilor, protocolul de colaborare guvernamentală şi parlamentară între formaţiunile politice din interiorul coaliţiei aflate la guvernare .

Mai mult, scopul protocolului este "ca actuala coaliţie să aibă posibilitatea, prin măsurile pe care le va lua în 2011 şi 2012, să pregătească terenul pentru a obţine cu un vot mai mult decât opoziţia în alegeri în vederea continuării guvernării", după cum a declarat Emil Boc la TVR.

Dacă pentru UNPR sau UDMR decizia electorală are un sens, de ce se angajează tranşant liderii minorităţilor în favoarea unui partid politic? Până acum, ei au speculat parlamentarismul ”original” românesc, fiind permanent la putere, indiferent de partidul majoritar.

Intenţia Opoziţiei de a ”pedepsi” susţinătorii lui Băsescu şi Boc, prin schimbarea Constituţiei şi anularea acestor sinecuri, are sens, odată ce populaţia majoritară va dori să prevină alte abuzuri de acest fel. O victorie zdrobitoare a USL ar putea să-i lase şomeri pe parlamentarii de profesie ai minorităţilor. O separare, în acest moment, de Boc, ar priva parlamentarii minorităţilor de roadele participării al guvernare, aşa cum s-au obişnuit la fiecare mandat.

În plus, la presiunea UDMR va intra pe agenda Parlamentului Statutul Minorităţilor, care ar da o justificare acestor deputaţi, în relaţie cu electoratul lor etnic . Probabil, vor obţine beneficii importante şi pe plan personal din acest statut, inclusiv garantarea funcţiilor pe viitor, în ciuda alternaţei la guvernare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News