EXCLUSIV  Spectacolele de dans şi teatru ritmează secţiunea “OFF” a Festivalului de la Avignon

Ole, Néant, Contrepoint, Ballet Bar… De la metisajul între clown şi flamenco, trecând prin hip hop, Festivalul de la Avignon găzduieşte pepite de aur şi în secţiunea OFF.     

Metisajul amintit este marca spectacolului Ole, creatde Élodie Hatton, programat la Teatrul Atelier 44. Este un spectacol burlesc, ritmat  de flamenco.  Personaje fără adăpost se întâlnesc într-o gară, în jurul unei genţi părăsite. Hatton multiplică invenţiile pentru a trata situaţiile într-un mod neaşteptat. Momente de teatru al obiectelor, personaje care apar brusc, poveşti de  dragoste şi conflictul dintre generaţii se derulează în faţa spectatorului. Ea ratează de mai multe ori trenul, dar călătoria este asigurată. Destinaţia, Spania, ţara castelelor iluzorii. Élodie Hatton foloseşte cu delicateţe arta clovneriei.

Afişe şi animatori la Avignon OFF

Coregraful canadian Dave Saint Pierre, care a cunoscut onorurile secţiunii IN, îşi ia revanşa pentru că nu a fost invitat anul acesta cu Néant. Nud şi cu perucă, într-o husă de haine cu fermoar, el este, la început, aşezat printre spectatori şi îi apostrofează pe întârziaţi: “Aţi stricat primul minut serios al spectacolului!” Apoi, coboară scările, ca o caricatură a zeilor secţiunii IN, Pina Bausch, Jan Fabre, Anne Teresa de Keersmaeker, Olivier Dubois. Şi previne publicul că poate folosi telefoanele mobile pentru a fotografia frumoasele sale poze. Nu sunt multe, dar sunt minunate, de la apariţia unei perne gonflabile ca suport al proiecţiilor la o lungă staţionare imobilă în faţa unei lungi eşarfe fluturate de un ventilator. Între aceste două momente, canadianul nud, în şlapi şi cu perucă, se dă în spectacol.

Parada actorilor pentru a-şi promova spectacolele

Golovine rămâne teatrul dansului pentru secţiunea OFF. Aici spectacolele se înlănţuie, făcând un loc generos hip hop-ului.

Punctul central este Ballet Bar creaţie reluată de compania Pyramid. O bandă de tineri, reuniţi într-un bar, îşi dispută alegerea discului. Dansatorii fac să danseze barul, să valseze portmantourile. Show-ul este perfect rodat, s-ar putea crede că revezi în versiune hip hop show-ul Nicholas Brothers din Stormy weather.

Baie des anges

Tot aici se află pe afiş Contrepoint. Piesa lui Yann Raballand mizează pe teza lui Paul Dukas, pe întoarcerea la simplitate şi la practicarea contrapunctului pentru a descoperi căi noi. Cu doi şi apoi trei dansatori, pe o muzică repetitivă, coregraful foloseşte ecoul şi reluarea gesturilor, devierea de la trasee, repetată fără încetare şi variată la infinit. Braţele sunt goale, privirile şi culorile nu sunt nicio clipă lăsate la întâmplare. Scriitura coregrafică este subtilă şi perfect stăpânită. Piesa are impact şi, pentru că dansatoarea este însărcinată, se naşte pe acest contrapunct natural întrebarea ce este o naştere.

Balades sur la terre à l'envers, al Companiei Le Sixièmétage, la Théâtre Golovine

Alte adrese care se impun în peisajul OFF sunt Le Parvis şi Gilgamesh-Belleville. “Să deschizi un nou loc de spectacol la Avignon, pare o nebunie”, afirmă criticul Armelle Heliot.

Dar în OFF există în jur de 1.500 de spectacole, dintre care unele excelente. Unele sunt reluări de la Paris, succese repurtate de actori remarcabili, cum ar fi Judith Magre, Jacques Frantz, Jean-Claude Leguay în L'Amante anglaise a lui Duras, pusă în scenă de Thierry Harcourt.

Ballet Bar

Poate fi aplaudată şi Caroline Loeb, fascinantă în Françoise par Sagan, compusă de ea după mai multe conversaţii cu scriitoarea. Piesa este pusă în scenă de Alex Lutz.

Enfant du pays, interpretat cu fineţe de Mikael Chirinian a fost scrisă împreună cu Océane Rose Marie. Pus în scenă de Anne Bouvier, într-o superbă scenografie, este unul dintre spectacolele cele mai răvăşitoare de la Avignon.

Pot fi descoperite în OFF foarte bune creaţii, ca Meilleurs alliés de Hervé Bentegeat, montată de Jean-Claude Idée care a conceput şi decorul, luminile şi costumele. Este vorba despre confruntarea dintre Winston Churchill şi Generalul Charles de Gaulle, înainte şi puţin după Debarcare. Un montaj video de Olivier Louis Camille rulează continuu, ca un peisaj care ar fi văzut prin marile ferestre ale cartierului general al britanicului. Doi actori foarte cunoscuţi în ţara lor natală, Belgia, încarnează personajele, evocându-le fără a exagera. Michel de Warzée este un Churchill expansiv şi provocator, Pascal Racan, un de Gaulle rigid şi plin de el. Autorul creează alte două personaje, martori ai tragediei: Anthony Eden, Laurent d'Olce şi Viénot, Denis Berner. Replicile sunt percutante.

Elodie Hatton în Ole

Există, desigur şi spectacole foarte proaste, dar, s-a convenit de mult că nimic nu-I poate descuraja pe oamenii de teatru. O nouă adresă ce merită semnalată este instalată într-o capelă dezafectată care găzduia deja spectacole. Dar, Părintele Samuel Rouvillois, care administrează locul, l-a încredinţat unei tinere artiste, pline de calităţi, Pauline Masson. Aceasta este interesată de poezie şi a adus în scenă Les Épiphanies ale poetului Pichette, un text cu alură suprarealistă, jucat mai ales la Théâtre Jean-Vilar din Suresnes. De atunci locul se numeşte Le Parvis, iar tematica are drept motto Un peu plus de ciel (puţin mai mult cer).

Contrepoint

Le Parvis se doreşte un loc al păcii şi poeziei, unde Gabriel Dufay reia excelentul său Journal d'une apparition de Robert Desnos pe care îl interpretează împreună cu Pauline Masson şi cu pianista Susanna Tiertant.

Masson prezintă şi ea Entre ciel et terre, al contemporanului islandez Jon Kalman Stefansson. Pe afiş, se află şi Ode maritime de Pessoapar Stanislas Roquette, şi Nous irons pieds nus commes l'ire des volcans de Raphaël Sarlin-Joly, interpretat de Pauline Masson.

Caroline Loeb în Francoise par Sagan

Un alt loc ce atrage spectatorii se află pe Bulevardul Raspail şi este datorat actriţei şi regizoarei Fida Mohissen, cea care a fondat şi Gilgamesh, şi lui Laurent Stroussi, fondatorul Teatrului Belleville din Paris. Doi oameni care promovează repertoriul contemporan şi tinerele companii. Aici este de semnalat Revue rouge, regizat de Eric Lacascade, un recital de cântece de luptă de ieri şi de azi, al apreciatei Norah Krief, alături de un grup de muzicieni.

Entre ciel et terre

Un alt spectacol ce merită menţionat este montarea piesei lui Serge Valletti, intitulată Baie des anges de către Hovnatan Avédikian. Interpreţi sunt marele David Ayala, avându-i alături pe Joséphine Garreau şi Nicolas Rappo. Sensibilul Valletti s-a inspirat dintr-o poveste adevărată, care i-a fost povestită de un cineast şi producător de origine iraniană, Faramarz Khalaj. Este povestea unui cunoscut din facultate al acestuia, la Nisa, un tânăr strălucit şi plăcut, care a reuşit în viaţă, dar era bântuit de moartea mamei sale, disparute la numai 40 de ani. Piesa este construită cu abilitate, textul este eliptic, există citate cinematografice. Un spectacol complex, care ţine spectatorul cu sufletul la gură, foarte bine jucat cu un magistral David Alaya.

L'Amante anglaise

Journal dune apparition

Şi nu în ultimul rând, să amintim şi Toys, o experienţă radicală de teatru în care regizorul Tompa Gabor pune în scenă o piesă a scriitoarei române din America, Saviana Stănescu.

Meilleurs allies

Clara trăieşte în Statele Unite, a urmat un curs universitar, se căsătoreşte imediat. În mod ciudat, ea îşi păstrează jucăriile. Shari vine dintr-o ţară devastată de război. Jucăria lui este o grenadă. Prezenţa lui Shari o destabilizează pe Clara, care se afundă înr-un coşmar în care se ţes, în straturile cele mai profunde, amintiri refulate. De-a lungul unei suite de tabluri pline de simboluri, cu o estetică trash, imaginile a două femei, interpretate convingător de Tünde Skovrán şi Júlia Ubrankovics, se tulbură. Ele se amestecă, se îmbină, se depărteauză din nou, se juxtapun…

Michael Chirinian în Enfant du pays

Neant al coregrafului Dave Saint Pierre

Regizorul face să trăiască textul care, timp de o oră, are o mare economie de cuvinte, un limbaj eliptic. Trebuie spus că acest basm întunecat nu se pierde în interminabile analize psihologice ale personajelor, ci beneficiază de o concizie rar întâlnită.

Norah Krief în Revue Rouge

Toys în regia lui Tompa Gabor

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News