"O să mă strigaţi Hunor şi nu o să reacţionez"
Mugur Ciuvică: Dumneavoastră ştiţi că Hunor este prenumele? Al dumneavoastră este Bogdan.
Bogdan Chirieac: Da, aşa e la dânşii.
Mugur Ciuvică: Ei spun invers.
Bogdan Chirieac: Întâi numele de familie.
Mugur Ciuvică: Cum v-ar plăcea să vă fi chemat şi pe dumneavoastră? Hunor Chirieac? Cred că ar fi fost potrivit aşa.
Bogdan Chirieac: În contextul politic de astăzi, când e vorba de integrare, înţelegere, conlucrare între majoritate şi minoritate, nu ar fi fost un lucru rău. Acum, la 60 de ani, să îmi mai schimb numele... O să mă strigaţi Hunor şi nu o să reacţionez.
Vezi și: Ungaria NU are mare, dar își face PORT MARITIM în Italia. Mutare strategică. Nu se oprește aici
Regulile de aplicare și folosire a numelui, diferite în funcție de cultură
Viorica Răileanu, în lucrarea „Formula numelui în limba română”, arată că regulile de aplicare și folosire a numelui este diferită în toate culturile umane.
„În literatura lingvistică de specialitate prin ordine apuseană (western order) se înţelege modul de desemnare când prenumele precede numele de familie, spre deosebire de ordinea răsăriteană (eastern order), când situaţia se inversează şi se aplică în Europa la unguri, în Asia la chinezi, japonezi, coreeni, vietnamezi etc. şi undeva prin Africa. Maghiarii şi japonezii, fiind conştienţi de greutăţile pe care le creează această situaţie, folosesc în străinătate numele lor conform ordinei apusene, scriind Bėla Markó, de exemplu. Chinezii, coreenii şi vietnamezii, în schimb, îşi păstrează formula răsăriteană şi în situaţii când se află în străinătate, cu excepţia oamenilor de ştiinţă, care în publicaţiile lor de specialitate au trecut la folosirea ordinei apusene, considerată internaţională”, explică Viorica Răileanu, potrivit evz.ro.
Emisiunea completă, în materialul video de mai jos:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
