O cercetare coordonată de Ana-Maria Păcuraru Dobra a fost publicată de Europinion Institute for Research, cu sediul la Bruxelles.
Studiul (The Receptive Terrain: Conspiracy Belief and Romania’s Vulnerability to Foreign Information Manipulation) se bazează pe un sondaj realizat de INSOMAR în anul 2025 și arată că neîncrederea românilor în instituții, democrație și Uniunea Europeană este principalul factor care face țara noastră vulnerabilă la campaniile de manipulare informațională venite din afara granițelor.
DCNews a întrebat-o pe cunoscuta jurnalistă Realitatea Plus dacă a ales o nouă carieră, de sociolog angajat în cercetarea științifică a fenomenelor politico-sociale?
-Nu aș spune că e o nouă carieră, ci mai degrabă o continuare firească a aceleiași întrebări pe care mi-o pun de ani de zile ca jurnalist de politică externă: de ce cred oamenii ceea ce cred, și cine profită de asta? Jurnalismul îmi dă acces la evenimente și la oameni, în timp real — summit-uri, oficiali, crize. Doctoratul îmi dă instrumentele ca să înțeleg, dincolo de anecdotă, mecanismul din spate. Nu renunț la jurnalism pentru cercetare — le țin pe amândouă, pentru că se hrănesc reciproc. Ce văd pe teren îmi ridică întrebări de cercetare, iar ce găsesc în cercetare îmi dă context mai bun când scriu sau editorializez o știre.
-Ce orientare are Institutul care a publicat studiul, cum selectează articolele, ce influență are în mediile politice europene?
-Europinion Institute for Research (EIR) e un think tank relativ tânăr, cu sediul la Bruxelles — a luat naștere în septembrie 2024, ca succesor al Institute for a Greater Europe, o organizație mai veche, fondată în 2018. Face parte din Europinion Group, alături de Volta, componenta lor documentară.
Trebuie să fac o distincție importantă aici, ca să fiu corectă față de public: policy brief-ul publicat de EIR a trecut prin procesul lor editorial intern, nu printr-un proces de peer-review academic în sensul strict — acela e un standard diferit, aplicat manuscriselor pe care le trimitem separat către reviste științifice (avem, de altfel, mai multe lucrări aflate acum în evaluare la reviste de specialitate, plus o variantă a acestei cercetări trimisă către Harvard Kennedy School Misinformation Review). Policy brief-ul de la EIR e gândit ca instrument de informare rapidă pentru factorii de decizie, nu ca articol științific propriu-zis.
Cât despre influența la Bruxelles, EIR este o organizație în creștere, nu una dintre instituțiile consacrate de acolo, gen Bruegel sau CEPS. Dar, exact de-asta am ales să distribui cercetarea și direct către instituții cu greutate mai mare — GLOBSEC, CEPA, Atlantic Council, NATO StratCom COE, RAND Europe, ISD, European Centre for Democratic Resilience — pentru că miza reală nu e vehiculul de publicare, ci să ajungă la oamenii care chiar pot acționa pe baza acestor date.
-Cum a fost alcătuită echipa care a realizat studiul, ce recomandări face policy-brief-ul?
- Echipa a fost gândită interdisciplinar, ca să acopere atât rigoarea metodologică, cât și priza pe realitatea românească. Am coordonat cercetarea alături de Prof. Dr. Cosima Rughiniș, director al Școlii Doctorale de Sociologie de la Universitatea din București — coordonatoarea mea de doctorat și cea care a supervizat validarea statistică a instrumentului. Alături de noi, au lucrat Prof. Dr. Răzvan Rughiniș, de la Politehnica București, și Dr. Dinu Țurcanu, prorector la Universitatea Tehnică a Moldovei — o combinație care ne-a permis să privim fenomenul și dincolo de granița României, spre spațiul Republicii Moldova.
Rezultatul central al studiului, bazat pe un sondaj reprezentativ la nivel național (INSOMAR, N=1.012), e că neîncrederea instituțională — nu credința marginală, de tip “teorie a conspirației” clasică — este principalul motor al vulnerabilității românilor la manipularea informațională străină. Altfel spus: nu vorbim despre o populație predispusă la fantezii, ci despre o populație care și-a pierdut încrederea în instituții, și care, tocmai din acest motiv, devine teren fertil pentru narațiuni alternative, indiferent de sursa lor.
Recomandarea principală de politică publică decurge direct de aici: strategiile de combatere a dezinformării axate exclusiv pe “verificarea faptelor” sau pe combaterea conținutului fals au un efect limitat, dacă nu se lucrează în paralel la reconstruirea încrederii instituționale. Practic, statul român și instituțiile europene ar trebui să investească la fel de mult în transparență instituțională și în comunicare publică demnă de încredere, pe cât investesc în identificarea și eliminarea conținutului fals — altfel tratăm simptomul, nu cauza.
