Fir-ați ai naibii, monarhiști!

Desigur, toți ne dorim ca Majestatea Sa Regele Mihai să patroneze marea Sărbătoare națională din 2018 și sperăm să-și aniverseze la Peleș centenarul, în 2021. În același timp, trebuie să acceptăm că în orice moment se poate pune problema succesiunii dinastice.
Câți români care au spus în 1927 "Regele a murit! Trăiască Regele" mai trăiesc astăzi? Care va fi impactul acestei prime succesiuni dinastice în societatea modernă? Va supraviețui ideea monarhiei fără Regele Mihai?
Este foarte probabil ca simpatia pentru soluția dinastică să crească. Funeraliile naționale la Curtea de Argeș vor aduce, alături de sute de mii de români, reprezentanți ai familiilor regale, din Europa până în Japonia. Se va vedea că funcția de reprezentare a statului poate fi la fel, sau mai bine, îndeplinită de o Casă Regală, decât de o birocrație prezidențială. Funcția de mediator în societate, de arbitru al jocului politic a fost oferită și de Constituția noastră republicană, președintelui. Acesta este învestit cu roluri acordate, de regulă, monarhului constituțional, însă, până acum, președinții de partid numai arbitri n-au fost...

Șapte păcate capitale ale activiștilor pro-monarhie

În această perpectivă, cine a devenit cel mai mare pericol pentru Casa Regală? În opinia mea, chiar monarhiștii. Iată șapte păcate capitale ale acestora:
1. În anii 90, partidele de Opoziție s-au folosit de Rege în lupta cu Ion Iliescu. Incapabile să-i opună un lider de partid, au implicat Regele în disputa politică, într-un moment când 80% din electorat era de altă părere.
2. Monarhia este doar pretextul, justificarea pentru mulți monarhiști fără altă legitimitate în spațiul public. Nu ar fi rău, este nevoie de activiști pro-Monarhie, dar declarațiile pătimașe de iubire de la televizor sau de pe Facebook nu sunt făcute la adresa monarhiei, ci doar a Regelui Mihai.
3. Centrarea pe Regele Mihai, nu pe Casa Regală, este specifică unei gândiri de tip prezidențial. De parcă Regele ar candida, de parcă ar trebui să crească încrederea în Rege, nu în monarhie.
4. Mecanismul a fost activat și în cazul lui Nicolae, văzut ca un concurent la adresa succesorului desemnat încă de acum cinci ani de către Majestatea Sa. De fapt, interesul Casei Regale ar fi să nu apară dispute sau confuzii, dar acest interes nici nu e luat în calcul de marii noștri monarhiști, pentru că ei nu  înțeleg conceptul de Casă Regală (vezi pct. 3).
5. Orgoliile personale sunt pe primul plan. Important este cine conduce, cine are ștampila, cine dă comunicatele. Demisii, alegeri cu cântec, denunțarea "dușmanilor" în presă: imaginea oferită publicului de către organizațiile regaliste este deplorabilă, în ultima vreme.
6. Au apărut "ilegaliștii". Unii dintre susținătorii monarhiei își arogă dreptul de a da verdicte sau de a pune în circulație scenarii, invocă dreptul de a cenzura actele Casei Regale pe motiv de vechime în monarhism. Adică ei, care au crezut în Rege încă din 1990, care s-au luptat cu Iliescu etc. Atitudinea riscă să-i pună pe fugă pe monarhiștii de categoria a II-a, pe cei care au fost convinși mai recent de ideile monarhice.
7. Scenariile conspirației: un reprezentant al Statului participă la Consiliile de Coroană, îl controlează pe Suveran, au infiltrat Casa Regală. În mod normal, ar trebui să-i bucure pe monarhiști că la Consiliul de Coroană participă și un oficial al guvernului. Așa se întâmpla și înainte de 1947. Asta arată statutul special al Casei Regale, care nu este un simplu ong. Da, dar dacă ar fi un simplu ong, am putea face alegeri pe care să le câștigăm noi,  cei cu vechime, își spun monarhiștii dedicați. Sau ne-am înființa o altă organizație, folosindu-ne de numele Regelui Mihai.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News