Călin Georgescu își construiește imaginea omului de rând: cămașă albă, pantaloni crem, piețe, sate, biserici și discurs despre România și țăranul român. Decorul este familiar. Prea familiar.
Călin Georgescu a redescoperit rețeta „omului din popor”: piețe, biserici, sate, cămașă albă și discurs despre România, pământ și suveranitate. Imaginea amintește izbitor de Mircea Diaconu, candidatul independent care, în 2014, a reușit să obțină aproape 7% la europarlamentare și să intre în Parlamentul European. Diferența? Diaconu cobora printre oameni. Georgescu pare să urce deasupra lor.
Călin Georgescu, fost candidat la alegerile prezidențiale din 2024, bate piețele și bisericile, unde face băi de mulțime și ține discursuri pe scene. Improvizate, și unele, și altele! Îmbrăcat ca în hainele bune ale țăranului român, cu imaginea muncitorului de la sat atent construită, cât mai aproape de omul de rând, lui Călin Georgescu îi este totuși greu să se apropie de electoratul pe care-l țintește, din mai multe motive:
- deși pare preocupat de bunăstarea omului care muncește pământul românesc, i se adresează de parcă ar vorbi cu cei din rândul doi, privind în zare. Nu are contact vizual și nimic concret pentru cel din fața lui, privește și vorbește în gol despre utopii.
- nici fizic nu ajunge prea aproape de oameni, când este înconjurat de 3- 5 gărzi de corp, mereu atente să-l înconjoare: îi deschid calea, stau în stânga și-n dreapta lui și-i apără spatele cu strictețe.
- iar când, în sfârșit, se apropie, se urcă mereu pe ceva, tot flancat.
- coboară din mașini de lux pe care stă lipită poza sa, printată în format A4, ceea ce e oarecum sinistru -în România, astfel de imagini am mai văzut, de regulă, doar la înmormântări.
Dovada că nu ajunge la oameni e chiar în ei, în cei ce-l privesc și-l ascultă, fără să fie ”improvizați” în diferite scene:
”Eu sunt din Cisnădie, dar mulți care au fost pe aici nu erau din oraș, doar îi știu că orașul e mic. Au venit toți cu mașinile să facă propagandă. Am văzut că și-a adus și gardieni cu el. Că mai erau care se îmbulzeau, am văzut și o femeie care a sărit să-i pupe mâna. I-am și zis `doamnă, păi ai ajuns să săruți mâna unui bărbat`. Așa prostime n-am mai văzut. Mulți analfabeți care n-au școală, n-au un viitor, nimic” spune Ghiță Coman, un bărbat de 81 de ani din Cisnădie, sugerând că ”Messia” de la București ne livrează doar o imagine pentru centru.
Dar imaginea nu e întâmplătoare!
De cine vă amintește acest om printre oameni? Cu cămașa albă, pantaloni crem și păr alb? Omul care coboară din mașina lui printre săteni, în piețe, în bisericile simple de lemn, acolo unde niciun alt politician nu ajunge? Omul care vorbește despre țăranul român, pământul românesc, despre țară?
Să fie Mircea Diaconu?
Dincolo de ceea ce i-a despărțit în gândire și viziune:
- Ambii s-au profilat ca ”om din afara sistemului”.
- Ambii au construit discursul în jurui ideii că politica românească tradițională s-a îndepărtat de cetățean.
- Accentul cade pe România înaintea intereselor de sistem.
- Discursul este centrat pe suveranitate și autonomie, ca independență politică și decizie românească - Georgescu îl duce mai departe spre suveranitate și critica influențelor externe.
- România, românii, valorile românești, demnitatea, specificul național - s-au regăsit în ambele discursuri.
- Ambii au încercat să se poziționeze dincolo de conflictul clasic stânga-dreapta, să vorbească despre alternativă.
Dar unul a fost primul
Și dacă imaginea lui Călin Georgescu pare astăzi familiară, poate că este pentru că România a mai avut un candidat care a înțeles foarte bine forța omului din afara sistemului, apropiat de sat, de oameni, de România simplă.
Sigur, să nu uităm cine a fost Mircea Diaconu. Omul care se dădea jos din ARO, zâmbind, printre oameni, la o cafea, vorbind și povestind, cu întâlniri planificate, cu strângeri de mână, cu dorința de a cunoaște omul și locul.
Și mai este ceva. În ultimii ani de viață, Mircea Diaconu a susținut AUR, despre care scria, la intrarea în Parlament: ”Tinerii patrioți de care vă spuneam au intrat în Parlament și vor produce surpriză după surpriză”. Ulterior, s-a distanțat puțin, declarând: ”Nu am nicio afiliere, din 2014 sunt de capul meu”.
Dacă ducem mai departe asemănările, vedem că și în distanțarea de AUR Călin Georgescu urmează parcursul lui Mircea Diaconu.
