Pietrele foametei, vechi de secole, ies la iveală pe măsură ce nivelul apelor râurilor din Europa scade. Printre cele mai cunoscute se numără piatra foametei din Děčín, aflată în fluviul Elba, pe care este gravat un mesaj criptic.
Pe măsură ce apele râurilor europene scad în perioadele de secetă, urme ale trecutului, ascunse mult timp, reapar la suprafață, notează dw.com. Alături de epave din perioada nazistă, bombe neexplodate din Al Doilea Război Mondial și rămășițe preistorice de mamut, unele râuri scot la iveală o istorie scrisă, la propriu, în piatră.
Una dintre aceste inscripții, scrisă în germană, spune: „Wenn du mich siehst, dann weine”, adică „Dacă mă vezi, plângi”. Aceste cuvinte sunt gravate pe o piatră a foametei din fluviul Elba, în apropiere de Děčín, în Cehia, aproape de granița cu Germania.
De ce sunt numite „pietrele foametei”?
Pietrele foametei, sau „Hungersteine” în limba germană, sunt bolovani aflați pe fundul râurilor, care stau de obicei sub apă și rămân ascunși. Ei devin vizibili atunci când nivelul apei scade semnificativ, în urma unor perioade prelungite de secetă.
Spre deosebire de un marcaj al nivelului maxim al apei, care indică cât de sus a ajuns un râu, piatra foametei marchează nivelul minim al apei.
Timp de secole, comunitățile au gravat pe aceste pietre date sau inscripții de fiecare dată când apele unor râuri precum Elba, Dunărea sau Rinul scădeau dramatic. Unele pietre ale foametei poartă liste cu ani precum 1616, 1746 și 1842.
Într-un studiu publicat în 2019, intitulat „Secete extreme și reacțiile oamenilor la acestea: Ținuturile cehe în perioada anterioară măsurătorilor instrumentale”, istoricul și climatologul ceh Rudolf Brázdil și colegii săi au analizat cronici, documente administrative și alte surse pentru a înțelege cum trăiau comunitățile afectate de secetă cu mult înainte de introducerea măsurătorilor meteorologice sistematice.
Pentru oamenii care locuiau de-a lungul unor râuri precum Elba, nivelul scăzut al apei crea numeroase probleme. Barjele care transportau lemn, cereale și alte mărfuri navigau cu dificultate prin zonele cu apă puțin adâncă, iar comerțul de pe una dintre cele mai importante rute de transport din Europa Centrală era afectat. În cazurile severe, navigația trebuia restricționată sau chiar oprită complet.
Seceta însemna și recolte compromise, prețuri mai mari și foamete.
Mai mult decât simple amintiri ale secetei
Pietrele foametei au fost privite mult timp drept simboluri ale perioadelor de secetă. Cercetările au arătat însă că rolul lor era mai complex.
Un studiu publicat în 2020 în revista „Climate of the Past” a constatat că multe dintre datele și marcajele de pe pietrele foametei din Elba corespund perioadelor documentate în care nivelul apei a fost extrem de scăzut. Cercetătorii au concluzionat că multe dintre inscripții aveau rolul de a consemna cât de mult scăzuse nivelul râului și nu doar de a marca anii de secetă.
Studiul a documentat și marcaje care indică ani de secetă pe piatra din Děčín, unele care datează cel puțin din secolul al XVI-lea. Astfel, celebra inscripție „Dacă mă vezi, plângi”, realizată în 1904, reprezintă doar un capitol din istoria mult mai lungă a acestei pietre.
O piatră care anunță vremuri grele?
Faima pietrei se datorează în principal mesajului său aparent amenințător. Reapariția ei în timpul secetelor europene din 2020 și 2022 a atras atenția presei, care a descris mesajul drept „înfricoșător”, „sumbru” sau ca pe un „semn al vremurilor grele”.
În studiul său din 2019, „Mesajul pietrelor foametei”, Bernd Gross a analizat articole din ziare, cărți poștale și documente istorice locale pentru a reconstitui povestea pietrei din Děčín. El a arătat că celebra inscripție ar fi putut fi inspirată de una mai veche.
Gross a citat relatări din presa anilor 1890 despre o piatră a foametei aflată în apropiere de Techlovice, în amonte de Děčín, pe care ar fi fost gravate inscripții în limba germană precum: „Am plâns, plângem și vei plânge și tu”.
Persoana cel mai des asociată cu inscripția de pe piatra din Děčín este F. Mayer, un hangiu și barcagiu local, membru al comunității navigatorilor de pe Elba. Potrivit lui Gross, Mayer a gravat pe piatră celebra frază în timpul secetei din 1904, la data de 18 iulie, alături de propriul nume.
O celebritate a vremii sale
La acea vreme, ziarele numeau piatra „piatra foametei din Bodenbach” sau „din Tetschen”, după localitățile învecinate care fac astăzi parte din orașul Děčín.
Presa relata despre apariția pietrei și despre mesajul gravat pe ea, iar relatările vremii menționau mii de vizitatori care au venit să o vadă.
Cărțile poștale cu imaginea pietrei foametei au circulat, de asemenea, pe scară largă și au făcut cunoscut locul mult dincolo de Valea Elbei.
Ziarul „Reichenberger Zeitung”, care a apărut între 1860 și 1938, scria la 28 august 1904: „Zi de zi, grupuri de oameni se adună pe stâncă, fiecare vrea să pășească pe ea cel puțin o dată. Totuși, marcajele gravate în gresie riscă să își piardă vizibilitatea din cauza acestei călcări frecvente”.
Vizitatorii erau atrași de inscripția misterioasă, dar și de datele mai vechi gravate în piatră, care consemnau ani de secetă de-a lungul mai multor secole.
Piatra care era aproape să dispară
În mod ironic, seceta din 1904, cea care a făcut celebră piatra din Děčín și inscripția sa, a fost aproape să ducă la distrugerea acesteia. Autoritățile locale responsabile de administrarea râului au decis să îndepărteze pietrele și alte obstacole din Elba pentru a îmbunătăți navigația. Studiul lui Gross arată că existau temeri că și piatra foametei din Děčín ar putea fi îndepărtată.
În urma intervenției Cooperativei Barcagiilor din Tetschen, care a trimis o petiție autorităților imperiale, piatra a fost salvată.
Presa vremii relata că autoritățile au acceptat să modifice traseul lucrărilor planificate pe râu pentru a păstra ceea ce era deja considerat un reper istoric al Elbei. Alte obstacole au fost îndepărtate din albia râului, însă piatra foametei din Děčín a supraviețuit.
Povestea ei nu s-a încheiat aici. O altă secetă severă a scos piatra la suprafață în 1911, iar celebra inscripție a lui Mayer a fost, potrivit relatărilor, gravată din nou, de această dată mai adânc. Mai târziu, în 1938, o inscripție în limba cehă a fost adăugată alături de marcajele mai vechi.
Împreună, aceste date și inscripții urmăresc istoria de secole a pietrei și rolul său de indicator al perioadelor în care nivelul apei fluviului Elba a scăzut la valori excepțional de mici.
