EXCLUSIV  Cum ne poate conecta vulnerabilitatea emoţională la noi înşine şi la ceilalţi

Să ne cunoaştem pe noi înşine este un proces care necesită mult curaj şi vulnerabilitate. Curaj pentru că uneori ni se pare înfricoşător să ne descoperim, din adâncuri, şi de multe ori fugim de problemele noastre şi de cauza care stau la baza lor, amplificându-le. Şi suntem vulnerabili pentru că devenim conştienţi şi prezenţi.

A fi vulnerabil înseamnă a fi autentic.

De fapt, toţi suntem vulnerabili, într-o mai mică sau mare măsură, diferenţa e că nu toţi o arătăm şi mulţi folosim mecanisme de apărare pentru a reduce anxietatea. A fi vulnerabil înseamnă a te lăsa să simţi şi a te dezbrăca de măşti, mai ales de cele faţă de tine însuţi. Să te scufunzi adânc în ceea ce eşti cu adevărat şi să nu te temi de greşeli pentru că doar prin ele poţi evolua. Să te laşi să fii prezent. Deci, să trăieşti. Să te temi. Să te simţi. Paradoxal, vulnerabilitatea e o sursă de putere.

Cum poate să se consolideze o relaţie dacă nu îl lăsăm pe celălalt să ne vadă imperfecţiunea? Nu ne putem accepta pe noi înşine, cu slăbiciunile şi calităţile noastre, dacă nu ne arătăm aşa cum suntem în faţa celui iubit, dacă ne e teamă că vom fi judecaţi. Din momentul în care ne dezvăluim vulnerabilitatea, îi dăm voie celuilalt să ne accepte, în mod real, şi astfel, începem să ne iubim pe noi înşine.

Atunci când ne permitem să fim vulnerabili, putem să simțim empatie, să ne iertăm pe noi înşine şi pe ceilalţi și să înţelegem că merităm să fim iubiţi, chiar dacă există în noi o stare de neiubire pe care nu am vindecat-o.

Prin curajul de a ne arăta vulnerabilitatea, reuşim să împărtăşim sentimentele noastre cu cei care sunt importanți pentru noi și acceptăm trăirile lor ca fiind importante. Vulnerabilitatea ne ajută să fim creativi, să găsim noi posibilităţi de rezolvare a problemelor pe care nu le puteam vedea înainte. Astfel, ne asumăm riscul ca ideile noastre să fie inadecvate, dezaprobate de ceilalţi, dar numai prin a ne permite să greşim, ne dăm şansa la reuşită.

Drumul spre noi înşine, spre acea parte pe care o căutăm mereu, uitând uneori să o ascultăm, se realizează prin exersare continuă. Prin deschidere spre schimbare. Prin experienţă, prin explorare, prin curaj.

Dacă doriţi să abordez un anumit subiect, aştept comentariile dvs. pentru a dezbate pe larg subiectul respectiv în următorul articol.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News