În Peninsula Coreeană se desfășoară un scenariu incredibil. Dictatorul Kim Jong-un, educat în Elveția, amenință deschis Statele Unite, Coreea de Sud și Japonia că își va folosi armele nucleare împotriva lor
De partea cealaltă, Statele Unite dau comunicate liniștitoare, iar CNN nu transmite live - așa cum ne-a obișnuit în Irak și Afgnistan, în Egipt sau Libia - informații de la fața locului. Între timp, principalul aliat al Coreei de Nord, China, declară public, prin președintele Xi Jinping, că “nimănui nu i se va putea permite, din egoism, să arunce Asia în haos”. În Japonia s-au montat rachete interceptoare Patriot, inclusiv în Tokio. În Coreea de Sud – (Seul e la 60 de kilometri de granița cu Nordul) – practic, s-a decretat stare de urgență.
Experții din zonă au câteva explicații pentru calmul inexplicabil al Americii. Astfel, armele nucleare confirmate ale Coreei de Nord– s-au efectuat două explozii de la începutul anului – nu
pot fi încă montate pe rachetele coreene. Rachetele însele au suferit numeroase eșecuri la lansare. Se oferă explicații că dictatorul nord-coreean dorește, prin această arătare a mușchilor, să-și rezolve problemele de acasă și opoziția crescândă din interiorul propriei armate. În plus, Coreea de Nord ar fi direct în sfera de influență a Chinei, ceea ce ar exonera de răspundere Statele Unite.
Ne aducem aminte că, în 2002, războiul din Irak a început în urma unor informații care s-au dovedit false, că Sadam Husseim ar avea arme de distrugere în masă. Astăzi, avem un dictator dement, care își asuprește cumplit poporul de peste 20 de milioane de suflete, un dictator care are în mod real arme nucleare și rachete purtătoare și amenință cu ele, iar comunitatea internațională nu face mai nimic. Cel mult, analize politice docte sau ecologice, așa cum a făcut președintele Vladimir Putin, care a explicat că ”un război nuclear în Peninsula Coreea ar avea consecințe asupra mediului, față de care Cernobîl ar fi o glumă nevinovată”.
Aproape am spune că marile puteri așteaptă ca dictatorul Kim să detoneze întâi bomba și apoi să intervină. Să fie oare acesta războiul așteptat pentru a se pune capăt celei mai mari crize economice mondiale din istorie?
Lipsa de acțiune a comunității internaționale față de cea mai mare amenințare nucleară, de la criza rachetelor din 1962, este tratată cu o nepăsare suspectă de comunitatea internațională.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
