Ce ascunde ultimul recensământ din România. Se vorbește despre una dintre cele mai mari minciuni ale deceniului

Autor: Anca Murgoci

Potrivit sociologului Iulian Stănescu, una dintre cele mai grave probleme este lipsa datelor privind structura etnică și confesională a populației. Acest fenomen afectează grav capacitatea statului de a înțelege realitățile sociale și demografice actuale.

O altă constatare alarmantă este îmbătrânirea accelerată a populației, mai ales în orașele mici din provincie, precum Câmpina, Zimnicea sau Fetești. În multe cazuri, aceste orașe au o populație mai îmbătrânită chiar decât mediul rural.

Surpriza vine și din zona urban-rural: pentru prima dată în ultimele decenii, proporția populației rurale a crescut, ajungând la 48%. Motivul? Orașele mari s-au extins în comunele periurbane, care, deși administrativ sunt „comune”, funcționează de facto ca orașe. Localități precum Florești sau Chiajna au populații mai mari decât multe municipii reședință de județ, însă lipsesc infrastructura, școlile și serviciile publice aferente.

Ilfovul este singurul județ care a înregistrat o creștere semnificativă a populației. În restul țării, datele sugerează un declin demografic îngrijorător.

Iată ce spune sociologul Iulian Stănescu despre acest subiect la podcastul Avangarda cu Ionuț Vulpescu:

Cine suntem? Iulian Stănescu: „Nu mai știm structura etnică și confesională a României”

I.V.: Care ar fi lucrurile cele mai interesante care rezultă din ultimul recensământ? S-a discutat destul de puțin pe concluzii, pe analize. 

I.S.: Ah, ok. Ce m-a șocat pe mine cel mai mult este că... 

I.V.: Și chiar regretabil de puțin, pentru că totuși un recensământ îți oferă o perspectivă asupra societății, poate e o tomografie. 

I.S.: Așa trebuie să fie. 

I.V.: Care sunt rezultatele? 

I.S.: Păi, unul este că nu mai știm structura etnică și confesională a României. Avem, cred că undeva peste 10% dintre cei care au fost recenzați, care nu și-au dat informații despre apartenența lor etnică. 

I.V.: 10%? 

I.S.: Mai mult de 10%. Noi nu mai știm care este structura etnică și confesională, doar UDMR a discutat critic pe acest subiect, pentru că pe ei îi privește cât se poate de direct. Deci avem informații lipsă. Și informațiile lipsă, cel mai probabil, provin din faptul că datele despre persoanele respective nu au fost culese prin intermediul acelui chestionar, autorecenzare sau prin prezența recenzorului, ci au fost, în ghilimele, recuperate din bazele de date. Altfel spus, la adresa cutare știm că ar trebui să locuiască o persoană, nu știu, 30-40 de ani, nu dăm deloc de ea, dar ce să vezi, persoana respectivă există în Revisal, există în bazele de date ale ANAF-ului, deci știm că este în România pentru că are un salariu și se plătesc impozite și contribuții sociale, deci sigur este în țară. Și atunci știm vârsta, știm ocupația, dar nu știm nimic despre apartenența ei etnică sau confesională. Deci, primul lucru, nu mai știm structura confesională și etnică a populației române.

Desigur că proporțiile între cei care și-au declarat apartenența etnică sau confesională sunt oarecum similare cu cele de la recensămintele trecute. Dar este o pondere foarte ridicată, inacceptabil de mare, a celor care pur și simplu au acea informație lipsă. Nu știm.

Al doilea lucru surprinzător a ținut de gradul de îmbătrânire a populației. Dacă ne uităm în anumite orașe de provincie, care de obicei sunt municipiul rang 2, vorbim de ceva 20, 30 de mii de locuitori, o Câmpina, Zimnicea, Fetești, Tecuci. Observăm o pondere foarte ridicată a persoanelor vârstnice. Este chiar mai ridicată decât la comune în ansamblu lor.

O altă constatare interesantă a recensământului ține de ponderea neașteptat de ridicată a populației rurale. Noi de obicei aveam 55-45, acum avem 52-48. De ce crește ponderea populației rurale? Crește pentru că orașele noastre mari s-au extins în comunele periurbane. Acele comune, ele, din punct de vedere al structurii administrativ-teritoriale, sunt încă, spunem așa, comune. În realitate, sunt niște orașe. Floreștiul are peste 50000 de locuitori, Chiajna are peste 40000 de locuitori și sunt indicii, dacă vreți, anecdotice, care ne indică faptul că acolo a fost o subrecenzare. Oamenii au evitat să se recenzeze unde locuiesc ei. Chiajna a preferat să declare că locuiesc în București. Cine știe ce se întâmplă cu școala copilului, mai bine să mă recenzez unde am buletinul, nu unde locuiesc de fapt. Deci avem aceste orașe satelit mari, care deja sunt mai mari decât cele mai multe dintre municipiile reședință de județ. 

I.V.: Ilfov este cel mai... Dinamica aici este cea mai... 

I.S.: Exact. Cred că este singurul județ sau singura unitate administrativ-teritorială căreia i-a crescut populația... 

I.V.: Spectaculoasă.

I.S.: Exact. Deci structura noastră administrativ-teritorială rămâne în urmă. Aici rămâne în urmă. Problema nu este cu 2862 de comune. Nu este deloc o problemă atât de mare. Avem o problemă serioasă de guvernanță, dată de entități care încă mai sunt administrativ comune, dar de fapt sunt niște orașe satelit, și acolo se întâmplă niște lucruri care țin de dezvoltare urbană, de construcție haotică de locuințe, de lipsa infrastructurii, de lipsa infrastructurii sociale, școli, grădinițe, creșe, dispensare și așa mai departe, care toate aceste lucruri converg spre niște probleme imposibil de rezolvat, legate de calitatea vieții oamenilor, pentru că dacă deja s-a construit într-o densitate foarte mare... 

I.V.: Se întorc de unde au plecat. 

I.S.: Nu mai e cum să rezolvi problemele de transport de acolo. Dacă pe tot spațiul respectiv s-a construit, nu mai ai fizic unde să mai faci școală, grădiniță, creșe. Nu mai ai cum.

România, de la țara legală la țara reală din Recensământ. O populație de sub 19 milioane de locuitori

I.V.: Câți locuitori are România în urma datelor din Recensământ? 

I.S.: Recensământul a mers pe o țintă de 19 milioane de locuitori. Acest lucru este foarte cum să zic, ciudat. Nu prea poți să ai o țintă a Recensământului, adică să-ți propui să ajungi la o țintă de populație recenzată egală cu un anumit număr de locuitori și reducerea este de 5%. Foarte interesant, bulgarii, care nu au avut o țintă la Recensământul lor, au avut o scădere mai mare, 8%. Asta ne face să spunem că în cel mai bun caz, România ar fi avut la sfârșitul anului 2021, 19 milioane.

Dacă însă, dacă însă, cineva face un demers pe baza de date a Ministerului de Interne și se uită la buletinele care sunt în țară, pentru că ei pot să-și dea seama buletine respective, dacă, de exemplu, aparțin unor persoane care sunt și cetățeni ai Republicii Moldova și mai întâi au fost cetățeni ai Republicii Moldova, au și cetățenia română, au buletinele în București, în Galați, în Vaslui, de regulă, sute sau mii de buletine pe aceeași adresă, ei știu dacă respectivele persoane sunt sau nu în țară. În momentul în care pleacă din țară, la aeroport îți dai buletinul sau pașaportul și cineva îl pune într-o bază de date. Deci dacă cineva ar folosi acea bază de date, probabil că obține mai puțin de 19 milioane.

O altă cale de afla populația, să zicem în ghilimele reală, populația rezidentă a României, ar fi cea urmată de INS, care în anchetele lor statistice iau populația după listele electorale, la care noi, sociologii, acum nu mai avem acces, în epoca GDPR-ului, și practic face o comparație între țara legală, între cetățenii României care se află în scris în listele electorale, și pe de altă parte țara reală, ceea ce observi cu adevărat pe teren și acolo o să vezi că, nu știu, 25% dintre persoanele acelea nu sunt la adresele respective. Cei mai mulți nu sunt la adresele respective, pentru că sunt plecați. Deci vreau să răspund la această întrebare, undeva peste 18 milioane, în cel mai bun caz. 

VEZI ȘI: România dispare încet și sigur. Criza despre care nimeni nu vrea să vorbească: Sfârșitul lent al unei națiuni în timp real