EXCLUSIV  Bunicii nu mor niciodată, ci doar își schimbă adresa

Pe tataia îl găseai cu picioarele în sus pe balcon, salutând toți oamenii care treceau pe stradă. Cei care nu îl știau pe tataia îl salutau la rândul lor. Era prieten cu toți. Pentru el nu exista cuvântul discriminare, nici nu-l știa.

Mereu cu părul vâlvoi, avea zeci de feluri de a se îmbrăca cu aceleași haine. Iarna purta două cămăși și trei perechi de șosete pe care le tăia cu foarfeca pentru că – ale naibii - îl strângeau. Câteodată, purta și două fesuri. Singura lui geacă de iarnă i-a dat-o unui om care nu avea. După, se îmbrăca cu geacă de la mamaia.

Tataia le spunea oamenilor că a fost cu avionul în Rusia, iar oamenii îl credeau. De fapt, el nu a călătorit niciodată cu avionul. De fapt, rareori ieșea din casă. Foarte strict cu rutina lui, mă suna la 11.00, la 15.00, iar vara, când se întuneca mai târziu, la 19.00. Nu era nostalgic după timpul pe care nu l-a trăit, dar nici nu a șovăit niciodată înainte de linia de sosire.

Tataia împrumuta oameni cu bani pe care nu îi mai cerea înapoi. Dădea tot ce avea - de la mâncare și obiecte din casă, până la buletinul lui. La 4 dimineața, muta mobila prin casă. Își dorea ca lumea să râdă mereu.

Tataia a fost mușcat de trei ori de câini ai străzii. Niciodată nu a mers la spital. De fapt, nu s-a dus la medic din 1983. Nu s-a plâns de nicio durere, doar capul îl sâcâia. Printr-un semn al degetelor, îmi cerea bani pe furiș. Atunci era cel mai bucuros.

Se uita la păsări ca la ceva prețios. Le lăsa să intre pe geamul de la balcon și să zboare prin casă. „Se joacă și ele". O dată, am găsit o pasăre în pat.

Tataia îi cerea preotului vin când umbla cu Crăciunul. Într-o iarnă, când totul era înghețat, spre șocul celor care se chinuiau să ajungă la casele lor, tataia s-a descălțat de ghete și a luat-o la fugă în șosete până a dat de poarta lui.

Numele lui era deseori înțeles și scris greșit: Ciubotaru, în loc de Ciobotaru.

Tataia nu înțelegea tehnologia. După ce spui pa într-o conversație la telefon, apelul se închide - așa credea el. Astfel că nu închidea niciodată, spunea doar pa.

Conversație cu tataia:

Ce faci, tataie? Ești singur?
Singur, pe balcon, n-am cu cine. (...) Stai liniștită. Pa.

Uneori, după pa-ul lui îl ascultam și așa aflam că singur însemna, de multe ori, că e cu un prieten. Îl sunam apoi să-i zic că știu că nu e singur. „Bă, ăștia știu că sunt cu tine. Știu tot ce am vorbit cu tine. Cred că au camere puse".

Tataia nu ne-a spus niciodată „te iubesc", deși ne-a iubit mai mult ca oricine. Cele mai frumoase cuvinte sunt cele care nu se spun. Sunt cele care s-au întins din palmele lui spre ale mele.

Pa, tataie. Spune-ți glumele și-n alte locuri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News