Surprinzător cât de multe filme despre iubire - multe pentru un festival – s-au strâns până acum în agenda acestei ediții. Și le am în vedere doar pe cele din selecția oficială.
Filme despre iubirile amânate, despre cele imposibile. Despre dragostea nerostită. În această ultimă privință, Possible Love al cineastului sud-coreean Lee Chang - dong rămâne unul dintre cele mai tulburătoare filme ale acestor zile de septembrie. E de mirare că puțini au citat numele autorului printre marile așteptări ale actualei competiții.
Probabil unde au trecut opt ani de la ultima întâlnire cu Chang-dong, și aceea la Cannes, unde filmul său Burning s-a plasat printre marile favorite, chiar dacă, până la urmă, nu a câștigat decât Premiul Fipresci al Criticii internaționale.
Avea să fie socotit, mai apoi, cel mai bun film sud-coreean al tuturor timpurilor. Nu întâmplător italienii aveau să boteze producția Amore brucia; totul ardea în acel film inspirat de o scriere a lui Murakami despre sentimentele care transformă granița dintre realitate și vis într-o iluzie.
Regăsim în Possible Love de acum aceeași măiestrie a țesăturii narative în ochiurile căreia ne trezim prinși, chiar dacă nu chiar acolo unde, logic, ne-am aștepta să fim. Există o manipulare aici, fără doar și poate, una cu atât mai uluitoare cu cât fundalul filmului este unul puternic social. Chiar ni se precizează că 2.646 de muncitori dintr-o mare uzină urmează să rămână șomeri, printre care și unul dintre personajele noastre. Acesta ar fi primul plan al narațiunii, al doilea se regăsește într-un documentar pe care o tânără și întreprinzătoare ziaristă îl urmărește până în pânzele albe, al treilea plan fiind cel care dă și titlul filmului și care ascunde misterul, sursa emoției: atracția nemărturisită dintre soția muncitorului amărât și cuceritorul bărbat al realizatoarei TV.
Cadru din filmul Possible Love (foto-La Biennale)
Doar o adiere erotică, de nimeni băgată în seamă, câteva gesturi parcă retrase cu teamă, o ușoară mirare a fermecătorului domn bogat în fața exploziilor de candoare și sensibilitate ale femeii umile, speriată, dar și fericită în compania distinsei familii.
„Parcă am fi într-un roman” – spune ea în timpul cinei în lumea bună. O tresărire pe chipul gazdei masculine, o întrebare timidă: „Citești multe romane”? „Nu am timp, dar așa îmi închipui eu că se întâmplă în romanele pe care nu le citesc”.
Răspuns mai mult ironic decât candid, fermecător fără îndoială, unul dintre cele care îl vor vrăji pe bărbatul din fața ei. Chang –dong izbutește performanța de a-și lăsa eroii goi în mare, fără să se atingă, El rotindu-se ca un rechin în jurul Ei, într-un abia ghicit joc erotic. Se vor despărți când insolita vacanță a celor două familii venind din lumi atât de diferite se va termina, fără ca nimeni să bănuiască ceva.
Vezi și: Veneția 2026: Nanni Moretti: „Nu prea mă descurc cu Mostra”
O iubire neîntâmplată, nerostită, Possible Love. Un vag aer, să-i spunem mai degrabă cinefil, venind dinspre In the Mood for Love al lui Wong Kar-wai și unul cert literar, deși nu-mi plac neapărat corespondențele literare. Dar cum să nu te gândesști la Baudelaire: „O, tu, pe care te-aș fi iubit / O, tu care știai” (Unei trecătoare, traducere de Alexandru Philippide). Pentru a nu rătăci prea mult prin astfel de zone apropiate, altfel dragi cineastului Lee Chang-dong, aflăm în postgeneric că filmul a avut punctul de plecare în Decalog - 9 al lui Kieslowski: „Să nu râvnești la bunul altuia”.
Un amânunt: la bursa criticilor internaționali găzduită de ziarul festivalului, Daily Venice Festival, filmul are cea mai mare notă, 4,61 (din 5 posibilă), urmat de Wild Horse Nine cu 4,15.
Ieri, actrița americană Ellen Burstynîn vârstă de 93 de ani, cunoscută spectatorilor noștri mai ales din filmul Alice nu mai locuiește aici (filmul lui Scorsese din 1974) a fost onorată cu un Leu de aur pentru întreaga carieră. „Interpretă de o rară intensitate și adevăr – a spus directorul Barbera –care a traversat cinematograful american mai bine de 50 de ani, restituind profunzime și adevăr unor personaje feminine de neuitat.’
