”Marcica are 38 de ani, o tonă de talent, umor negru ca smoala din cazanul lui Scaraoțchi, o scriitură năucitoare și scleroză multiplă. Marcica e o femeie extraordinar de mișto, despre care statul român consideră că e OK să trăiască din 39 de lei pe lună. Dar nu așa, oricum; pentru ăia 39 de lei nenorociți, pe Marcica statul român o târăște pe la comisii, comitete și comiții că poate-poate i-a mai trecut. Știut fiind, desigur, faptul că scleroza multiplă e așa, ca o răceală mai rea. Trece cu ceai de gălbenele și vitamina C. Că o târăște pe la toate astea nu-i destul (la comisii ajung și oamenii care și-au pierdut mâini sau picioare, că și alea se regenerează ca părul despicat); de Marcica, statul român mai face și mișto din când în când. Poate că doamnele și domnii de la comisie i-au citit poeziile și își doresc, la rându-le, dedicații.
[citeste si]
Când mă gândesc la lucrurile prin care trece femeia asta, la lucrurile prin care trec și alți oameni care dau nas în nas cu Marele Zid Birocratic al României, când mă gândesc la statul român și la cum își bate el joc de noi toți, dar mai ales de aceia care au cea mai mare nevoie de ajutor din partea lui și primesc în schimb șuturi, realizez că undeva ar trebui făcut un monument. Unul pe care să scrie „Aici zace sistemul simplificat, eficient și degrabă ajutător de cetățean. Siluit în mod repetat, torturat și ucis în cele din urmă, de numeroase găști de agresori care s-au succedat la putere în ultimii 27 de ani." Și îmi revine obsesiv în minte o singură poezie de-ale Marcicăi:
`De tine-mi aduc aminte
Florile albe de crin
Și că tre' să-ți ud mormântul
Crucea mă-tii de cretin.`”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
