Si totusi, fiindca asa era scrisa Constitutia, in respect fata de legea fundamentala, Corneliu Coposu s-a angajat, cu toata fiinta sa, sa refaca statul de drept si democratia intr-o republica numita Romania, care ar fi meritat soarta mai buna a monarhiei. La 100 de ani de la nasterea seniorului, descoperim cu amaraciune ca prea putine lucruri s-au implinit din nazuintele acestuia. Care nu aveau cum sa nu coincida cu asteptarile cetateanului roman. Si totusi.
Si totusi Corneliu Coposu nu a suferit degeaba atat de multi ani in puscariile comuniste, de unde a iesit intr-un tarziu cu mai putin de jumatate din greutatea pe care o avea cand a intrat. Corneliu Coposu nu a fost in zadar tinta unei crancene urmariri din partea Securitatii la care, data fiind teribila sa statura morala, a fost o vreme el insusi chemat sa participe. De fapt, dandu-le lectii de istorie si de politica democratica propriilor sai anchetatori. Seniorul nu s-a umilit in zadar incercand sa gaseasca solutii politice, la nevoie chiar printr-un dialog aprofundat cu urmasii comunistilor. Nu s-a expus in zadar maniei minerilor si umilintei de a fi smuls din ghearele acestora de premierul de atunci, Petre Roman, sosit la sediul PNTCD cu un TAB. De fapt, minerii nu erau mineri. Ci noua politie politica care se antrena pentru a deveni ceea ce i se spune ca este astazi. Respectiv garantul democratiei. Inainte, era bratul inarmat al comunismului.
Nimic nu a fost in zadar. Nici chiar trecerea lui in nefiinta din 1995, care i-a cutremurat de durere pe toti cei care doreau ca aceasta lume sa fie mai buna si care a starnit o uriasa emotie colectiva. Emotie care, pana la urma, a deschis drumul alegerii intaiului presedinte democrat, profesorul Emil Constantinescu. Si venirii la putere a dreptei. Corneliu Coposu s-a stins inainte de a vedea cum s-a prapadit partidul sau istoric. Cum a fost literalmente sters din viata politica. Si cum s-au bucurat, cu ocazia acestui deces, toti urmasii in gand sau in fapta sau in ambele ai comunistilor si securistilor.
Atunci, in acea zi trista din 1995, Majestate Sa Regele Mihai al Romaniei a transmis natiunii romane un exceptional mesaj. In care a sintetizat ceea ce seniorul facuse pentru noi toti.
Fiindca l-am cunoscut, fiindca am avut onoarea de a purta multe discutii cu el, fiindca m-am aflat in cateva randuri in casa seniorului, acum, cand il plangem si, in acelasi timp, aniversam 100 de ani de la nasterea sa, nu-mi pot reprima o nedumerire.
Citește mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
