În foarte multe cazuri de divorț din România, foștii parteneri se confruntă cu discrepanțe financiare semnificative. Unul dintre părinți poate rămâne cu venituri modeste, și abia reușește să acopere cheltuielile de subzistență, în timp ce celălalt dispune de resurse considerabile. În mod normal, un părinte responsabil ar folosi aceste resurse pentru a sprijini discret copilul, fără a-și umili fostul partener. Însă, în mâinile unui alienator, banii devin o armă de distrugere masivă a imaginii celuilalt părinte.
Loredana Iriciuc, redactor-șef PărințișiPitici.ro și realizatoarea emisiunii Părinți Prezenți, a adus în discuție mesajul tulburător al unei mame aflate exact în această situație vulnerabilă:
„Bună seara, am dat de campania dumneavoastră și sper că puteți să mă ajutați. După ce am divorțat de tatăl copilului meu, am rămas cu un salariu minim pe economie și ce ne dă el pensie, dar nu e mare lucru. Suntem divorțați de doi ani și eu nu mi-am permis să îi fac ziua copilului de atunci. Pentru că eu chiar nu îmi permit, la ce prețuri sunt în ziua de azi, abia ne descurcăm cu chiria și mâncarea. Tatăl lui, în schimb, i-a făcut-o, eu, bineînțeles, nefiind invitată. Anul ăsta, că se apropie ziua lui în iulie, copilul mi-a reproșat că nu sunt în stare să îi chem câțiva copii măcar la un film și o pizza și că tata cum poate și eu nu. Vă rog, ajutați-mă, chiar îmi doresc să îi fac această bucurie, dar nu îmi permit. Cum să îi spun? Ce să îi zic copilului meu ca să nu sufere și să mă urască?”
Acest mesaj arată drama părinților vizați care sunt pictați în fața propriilor copii ca fiind incapabili, zgârciți sau nepăsători. Copilul, incapabil la vârste fragede să înțeleagă mecanismele economice sau valoarea banului, asociază dragostea cu opulența materială, exact așa cum este dresat de alienator.
Psihologul Radu Leca explică modul în care tatăl (sau mama) alienator speculează această vulnerabilitate financiară și construiește un discurs patologic, de o teatralitate extremă, menit să îl pună într-o lumină mesianică în fața copilului, dar care distruge respectul pentru celălalt părinte:
„Este foarte greu să-l faci pe copil să vadă adevărul, fiindcă părintele alienator va găsi și va crea, pornind de la o idee, un scenariu care să-l pună într-o lumină bună și care o să spună în felul următor - evident, începând cu el ca personaj, victimă absolută: «Dragul tatei, eu din toată sărăcia mea cred că tu trebuie să stai de ziua ta alături de colegii tăi, drept pentru care - cu rușine în glas (observați teatralitatea) - m-am dus și am făcut credit pentru ziua ta de naștere! Fiindcă eu nu sunt ca taică-su sau eu nu sunt ca maică-ta, să nu investesc în tine. Tu reprezinți toată bucuria mea și pentru că tu ești fiul meu sau tu ești fiica mea, eu prefer să mă îndatorez ca să știu că tu poți primi tot ce e mai bun pe lumea asta»”.
Acest tip de manipulare este extrem de eficient și toxic. Copilul nu vede că petrecerea este plătită din manipulare, el vede doar un tată dispus „să se sacrifice financiar” prin credite pentru el, în timp ce mama, care se chinuie cu chiria și mâncarea din salariul minim, este percepută ca fiind egoistă și nepăsătoare.
Iar scenariul de victimizare economică continuă cu o altă poveste extrem de des folosită în familiile alienate: „munca de 16 ore pe zi”:
„Și mai e un scenariu foarte tare, foarte tare, extraordinar, e de Oscar! «Tată, ce-i cu tine, mă simt obosit?» «Ce s-a întâmplat? Uite, n-am vrut să-ți spun, dar dacă tu insiști – de unde, copilul n-a insistat deloc – trebuie să-ți spun: tata și-a mai luat încă un job. Tata muncește 16 ore pe zi pentru tine!» De unde, ferească nebunul Dumnezeu... Copilul ajunge acasă: «Mamă, tăticul meu bun, cel mai bun prieten al meu, muncește pentru mine, pentru hăinuțele și jucăriile mele 16 ore pe zi, și tu nu faci nimic! Băi, dar nimic! Eu mă duc să stau cu el!»”.
Scena cinei manipulative: „Tati nu ne dă bani de vacanță și adidași pentru că are amante”
Dacă în scenariile anterioare tatăl era alienatorul potent financiar, Radu Leca oferă și exemplul simetric, în care mama alienatoare se folosește de manipularea financiară la o masă cu prietenii pentru a-și denigra fostul soț în fața copilului și a întregului cerc social:
„Mamă singură... am stat și am vorbit și eu le-am spus ofurile mele, dar n-am vrut să mă audă copilul, nu, nu, nu, ferească bunul Dumnezeu și măicuța Domnului, nu, nu... fiindcă eu sunt o femeie credincioasă, cu frică de Dumnezeu (vedeți personajul Dumnezeu la suprafață) și le-am spus așa: «Vai, ce greu îmi este mie, cât de mult îl iubesc!» Și în momentul ăla îl mângâie pe copil. «Câte lucruri minunate facem noi doi, chiar dacă nu avem bani... bani pe care tatăl lui ar fi trebuit să mi-i dea. Am vrut să-l duc în vacanță pe copil, n-am reușit fiindcă tatăl lui nu mi-a dat banii. Am vrut să-i cumpăr copilului să aibă și el un ghiozdan adevărat, o pereche de adidași, n-am putut fiindcă tati nu mi-a dat banii respectivi!» Orice e cu «tati nu mi-a dat bani»”.
Urmarea acestei piese de teatru regizate la restaurant sau acasă, în fața prietenilor care încep să facă „chetă pentru adidașii copilului”, este devastatoare pentru imaginea tatălui vizat, spune Leca:
„Apar impresiile din partea celor cu care vorbea: «Vai, dar ce rău îmi pare, măi tu, Veronico! Dar dăm noi...» Și prietenii părinților și toți care erau la masă au făcut chetă pentru mami ca să-mi ia adidași noi. «Dar ție nu ți-e rușine, tata?» Săracul tată este luat ca din oale: «Adică, stai un pic, ce s-a întâmplat? Cum? Păi, ți-am trimis bani!» «E, mi-ai trimis bani! Ai trimis bani... tu ai amante!» «Ce înseamnă, tati, amante?» «O femeie nouă în viața ta pentru care tu o să mă și obligi să-i spun mamă... cum adică? Da, da, am auzit eu la masă la colega lui mami că și ea a pățit la fel! Da, da! Și acum o să mă obligi să-i spun mama doi sau mama? Eu am o singură mami, să știi!»”.
Copilul preia mecanic toate frustrările, termenii adulți („amante”, „mama doi”) și scenariile de victimizare economică pe care le aude ce se transformă într-un procuror necruțător la adresa părintelui vizat, deși acesta din urmă își achită obligațiile financiare.
Cum se demontează pas cu pas minciuna economică?
Întrebarea este cum trebuie să reacționeze părintele vizat (în acest caz, mama cu resurse modeste sau tatăl acuzat pe nedrept) atunci când copilul vine acasă complet setat împotriva lui pe motive financiare. Psihologul Radu Leca oferă o strategie extrem de eficientă, bazată pe calm, ton scăzut și demontarea logică, piesă cu piesă, a întregului puzzle manipulator, fără a intra în conflict cu copilul:
„Mămica trebuie să găsească o formulă în care să demonstreze adevărul și în care să spună așa: «Dragul mamii, mă bucur mult că tatăl tău îți poate oferi ceea ce eu nu pot, dar știi, viața spune în felul următor: dragul mami, jumătate eu, jumătate el, noi ne implicăm ca și părinți în mod egal... Nu te supăra pe mama că mama are un salariu de 5.000 de lei, iar tatăl tău, fiindcă e bărbat, poate munci de două ori mai mult și să aibă 10.000 de lei, dar te rog frumos, dragul mamei, nu te supăra pe mine. Hai să vedem împreună adevărul...»”
Atunci când copilul începe să recite poezia alienatorului despre „tati care stă pe grupul de tătici, tati care cumpără tot, tati care muncește 16 ore”, mama trebuie să folosească tehnica întrebărilor și a analizei calme.
„Mama, cu un ton jos, cu un ton calm, un ton liniștit, spune așa: «Ce mă bucur că tati face toate aceste lucruri! Îmi poți arăta, te rog frumos, cum putem împreună să vedem cum le face tati toate lucrurile astea?» Și le ia pe rând, fraților! Ce haine ți-a luat ție tati? Unde te-a scos tati pe tine? Pe ce grup stă tati? Cu cine vorbește tati? Cum investește timpul tati în tine când el muncește 16 ore, cum spune? Luate fiecare în parte, pe rând, ele sunt demontate piesă cu piesă”, explică psihologul Radu Leca.
Deși la finalul acestui proces de demontare copilul poate opune încă rezistență și refuză să accepte că a fost mințit („Ai vrut să-mi demonstrezi că am un tătic prost! Tati meu e cel mai bun!”), sâmburele adevărului a fost plantat. Prin consecvență, calm și refuzul de a intra în jocul de denigrare reciprocă, părintele vizat reușește să își păstreze statutul de ancoră de stabilitate pentru copil.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
