Cum afla un celebru ginecolog sexul copilului înainte de ecograf. Trucul a ieșit la iveală abia după moartea sa

Sexul — cu sau fără ecograf

Ai vrut băiat sau fată? Pregătește-te pentru ce e mai rău!

Ei bine, în continuare vom discuta despre sex. Știu că risc să te pierd încă de la primul paragraf, odată enunțată tema cu pricina. Frecvența cuvântului a depășit orice limită și lumea s-a cam plictisit de „sex“. De discuțiile despre sex, mai precis. Numai că eu vreau să abordez subiectul dintr-un alt unghi.

Povestea „fie ce-o fi, numai băiat să fie“ se împarte în două perioade istorice bine definite: înainte și după descoperirea ecografului. Înainte, ignoranța aducea profit. Cel mai faimos ginecolog din Bucureștiul interbelic avea o metodă infailibilă. Prin luna a cincea, el chema gravida la consult. O măsura, o cântărea, asculta burtica și câte o jumătate de oră. După care întreba gravida:

— Ce vrei să ai? Băiat sau fată?

— Aăă...

Indiferent de răspuns, medicul o felicita:

— Exact așa am calculat și eu, ai avut noroc, faci un băiat (după caz, fată).

În registrul de consultații șnapanul scria taman pe dos: fată (respectiv băiat). După patru luni, dacă pacienta năștea un băiat, ducea legenda marelui ginecolog mai departe. Dacă ieșea fată, îi arăta proaspetei mămici registrul și îi spunea:

— Știam încă de atunci, dar n-am vrut să te amărăsc, ca să pierzi, Doamne ferește, sarcina.

Abia după ce medicul a răposat, la o vârstă venerabilă, s-a aflat de la o asistentă care îi era tehnica „științifică“ de predicție. Medicina a făcut...

însă progrese, surprizele fiind astăzi aproape excluse... Numai că s-a redus considerabil atenția pe care o acordă medicul modului în care dă vestea tânărului cuplu. Unii medici mai lasă loc de întors, menajând cordul câte unui tătic:

— Este posibil să mă înșel și să fie, totuși, băiat...

— Să mai așteptăm, e prea devreme să spunem cu certitudine, dar pregătiți-vă pentru ce poate fi mai rău.

Alții sunt necruțători. Un prieten îmi povestea odată cum a fost la ecograf. Medicul dicta asistentei rezultatul, în vreme ce viitorul tată privea ca vrăjit săgețile și liniuțele de pe ecran... Ce pregătire, ce tact? Sexul copilului, pus în rând cu distanța dintre ochi și lungimea tibiei. Ce faci dacă are piciorul lung și drept, dar e fată? O ajută piciorul ăla lung să centreze sau distanța interpupilară să lovească mingea cu capul? Ori, dacă individul visează la o fetiță liniștită și elegantă, e bine să afle așa, abrupt, că are un băiat cu humerusul destul de solid ca să spargă totul prin casă și tibia numai bună de julit pe skate-board? N-ar fi mai bine ca secretul să fie păstrat până în ziua nașterii, când emoția și bucuria îl zăpăcesc pe bietul tată de nu mai știe nici cum îl cheamă?

Medicii susțin că, în ultima vreme, sexul copiilor nu mai are oricum prea mare importanță socială, iar în intervalul dintre anunț și naștere, omul abia că se obișnuiește cu ideea. Dacă știința lucrează cu certitudini, nu înseamnă că n-a mai rămas loc pentru universuri paralele. Șmecheriile și speculațiile folosite pe vremuri pentru „aflarea“ sexului au migrat înspre „determinarea“ sexului.

— A, da, am observat și eu cum a crescut incidența cazurilor de pneumonie printre bărbații sub 40 de ani, după apariția într-un ziar important a știrii cu controlul sexului.

— Care știre?

— Aia despre un trib african unde bărbații au doar băieți fiindcă stau în apă rece cu jumătate de oră înainte de momentul acțiunii.

— Probabil de aia a fost și criză de șovârf.

— De ce?

— De o plantă despre care a scris în Formula As că ajută.

— Asta e, până când americanii nu vor descoperi prezervativul cu care faci fete (respectiv băieți), toate astea sunt doar superstiții și păcăleli.

— Normal. Eu știu un fost ministru al Sănătății, academician cu zeci de lucrări publicate, care s-a ales cu trei fete tot aplicând „metode științifice“ de făcut băieți.

Extras din „Numai tată să nu fii”, de Val Vâlcu, Editura Tritonic 2006.