Atunci când alienarea parentală este folosită ca armă de răzbunare după pronunțarea divorțului, părintele alienator nu are limite morale sau etice. Scopul său final este obținerea unei custodii exclusive, chiar dacă instanțele din România nu mai oferă custodie exclusivă decât în cazuri cu totul excepționale. Pntru a demonstra că părintele vizat este un „monstru”, alienatorul lucrează intens la scenarii de o forță distructivă inimaginabilă.
Psihologul clinician Radu Leca explică, în cadrul emisiunii Părinți Prezenți, faptul că manipularea nu se oprește la nivelul declarațiilor din instanță. Ea este adusă în fiecare zi în spațiul de viață al copilului. Pentru a-l convinge pe copil de „răutatea” celuilalt părinte, „alienatorul recurge la jocuri actoricești de o perversitate extremă”.
Unul dintre instrumentele de bază este utilizarea apelurilor telefonice falsificate sau regizate în prezența copilului. Radu Leca descrie acest „tabel emoțional, psihologic și vizual”:
„Părintele alienator (mama sau tata) se află în weekendul său împreună cu minorul. Minorul se joacă în camera de zi. Părintele alienator se tot foiește pe hol, intră, iese în cameră, discutând la telefon: «Ce, femeia aia proastă și urâtă mi-a întors copilul împotriva mea! Eu îl iubesc ca pe bunul Dumnezeu, îi ofer tot, îl ajut, îl susțin, îl spăl, îl calc, îi dau toți banii... muncesc din tot sufletul pentru el!» Discuție purtată la un telefon fals sau real. În universul copilului, el aude azi, aude mâine, și când se întoarce la domiciliul stabil, reacționează automat: «E părintele ăla rău, nu-l lasă pe tati/pe mami să facă aia»”, relatează psihologul.
Mai grav decât atât, unii alienatori merg până la a-și provoca singuri răni fizice pentru a simula agresiuni din partea părintelui vizat, susține Radu Leca.
„Părintele ce realizează alienarea parentală este capabil să-i prezinte copilului vânătăi pe care și le face singur, spunând: «M-a bătut tatăl tău / m-a bătut maică-ta!», tăieturi pe mâini sau pe picioare («m-a atacat»), haine rupte, elemente de ceartă inexistente”, povestește psihologul din experiența sa clinică.
Există cazuri documentate în care alienatorul complotează cu un prieten pentru a simula o agresiune acustică în timp ce copilul doarme.
„Când copilul se trezește speriat de uși trântite și țipete regizate, alienatorul plânge în hohote în bucătărie și îi spune: «Nu vreau să te supăr, dar a fost taică-tău / maică-ta la noi și a țipat la mine și m-a lovit». Copilul, traumatizat și manipulat prin teatru, va asocia instantaneu părintele vizat cu un agresor periculos”, susține Radu Leca.
Manipularea financiară și scenariul „Tatăl erou care muncește 16 ore pe zi și face credite pentru ziua ta”
Diferențele de statut financiar dintre foștii soți sunt speculate la maximum de părintele alienator. În cadrul emisiunii, a fost prezentat cazul unei mame care nu își permitea să organizeze petreceri costisitoare de ziua copilului. Tatăl, în schimb, organiza petreceri fastuoase și manipula emoțional copilul prin discursuri patologice de tip victimă-erou.
„Hai să îți mai citesc un mesaj primit de noi la Părinți și Pitici: «Bună seara, am dat de campania dvs. și sper că puteți să mă ajutați. După ce am divorțat de tatăl copilului meu, am rămas cu un salariu minim pe economie și ce ne dă el pensie, dar nu e mare lucru. Suntem divorțați de doi ani și eu nu mi-am permis să îi fac ziua copilului de atunci. Pentru că eu chiar nu îmi permit, la ce prețuri sunt în ziua de azi, abia ne descurcăm cu chiria și mâncarea. Tatăl lui, în schimb, i-a făcut-o, eu, bineînțeles, nefiind invitată. Anul ăsta, că se apropie ziua lui în iulie, copilul mi-a reproșat că nu sunt în stare să îi chem câțiva copii măcar la un film și o pizza și că tata cum poate și eu nu. Vă rog, ajutați-mă, chiar îmi doresc să îi fac această bucurie, dar nu îmi permit. Cum să îi spun? Ce să îi zic copilului meu ca să nu sufere și să mă urască?» Cât de mult contează, Radu Leca, mesajele indirecte, de tipul «vezi ce face celălalt părinte și tu nu»?” a întrebat moderatoarea Loredana Iriciuc.
Radu Leca descrie discursul manipulator al tatălui alienator, caracterizat printr-o teatralitate deosebită:
„«Dragul tatei, eu din toată sărăcia mea cred că tu trebuie să stai de ziua ta alături de colegii tăi, drept pentru care» – cu rușine în glas, observați teatralitatea – «m-am dus și am făcut credit pentru ziua ta de naștere, fiindcă eu nu sunt ca taică-tu sau ca maică-ta să nu investesc în tine. Tu reprezinți toată bucuria mea! Prefer să mă îndatorez ca să știu că tu poți primi tot ce e mai bun pe lumea asta»”, relatează psihologul.
Acest tip de discurs pătrunde adânc în mintea fragilă a unui copil de 5 ani, 10 sau 17 ani. Întors acasă, copilul își revarsă furia asupra părintelui cu resurse limitate: „Uite, tatăl meu face credit ca eu să am invitați la masă, tu ce faci pentru mine?”
Un alt scenariu „de Oscar” utilizat pentru a obține admirația exclusivă a copilului este cel al epuizării fizice simulate din cauza muncii:
„- Tată, ce-i cu tine?
-Mă simt obosit!
-Ce s-a întâmplat?
-Uite, n-am vrut să-ți spun, dar dacă tu insiști... trebuie să-ți spun: tata și-a mai luat încă un job. Tata muncește 16 ore pe zi pentru tine.
De unde, ferească bunul Dumnezeu?!
Copilul ajunge acasă: «Mamă, tăticul meu bun, cel mai bun prieten al meu, muncește pentru mine, pentru hăinuțe și jucării, 16 ore pe zi, și tu nu faci nimic! Eu mă duc să stau cu el»”, mai relatează Radu Leca.
VEZI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
