Discuțiile despre modul în care credința este exprimată în spațiul public au revenit în atenție după un moment viral cu Dorian Popa care a stârnit reacții în mediul online. În acest context, DC News a cerut opinia preotului Paul Iulius Negoiță, cel mai iubit preot din Buzău, pentru a clarifica dacă tatuarea versetelor biblice sau a imaginii lui Iisus poate fi considerată o formă de blasfemie sau o manifestare personală a credinței.
Dorian Popa a vrut să gonească un copil din fața scenei după ce acesta ar fi râs în timp ce vedeta le arăta spectatorilor ce versete din Biblie și-a tatuat pe picioare: „Care este versetul meu preferat din Biblie? Eu am răspuns Matei 5:5: «Ferice de cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul». Dar, în cazul în care sunteți curioși ce alte versete îmi plac, uite, mai avem așa”, a spus Dorian Popa, în timp ce și-a ridicat blugii de pe tibie, acolo unde avea mai multe mesaje tatuate.
Întrebat dacă astfel de gesturi de a-ți tatua versete din Biblie pe corp reprezintă o problemă din punct de vedere religios, preotul Paul Iulius Negoiță a explicat că nu ar merge până la ideea de blasfemie, însă consideră că aceste practici nu sunt o formă de trăire a credinței.
„N-aș merge pe ideea că este blasfemie, dar este o anormalitate. Fiecare lucru are sensul lui. Adică, versetele se tatuau pe piele, dar pe piele de animal atunci când nu exista alt suport. Dar ideal ar fi ca versetele să fie în minte, în suflet, nu pe corp, pentru că nu este... Credința nu se manifestă demonstrativ și, din punctul ăsta de vedere, eu cred că e un exces. E un exces. Adică n-aș merge până acolo să spun că e o blasfemie, dar e o inutilitate și inclusiv formele astea de tatuaj sunt un fel mediocru de a trăi credința și de a te raporta la sentimentul religios. (...) Poate că cineva nici n-a știut, poate că nu și-a dat seama, poate că a făcut-o cu bună intenție, dar a te tatua e prima problemă și a doua, nu așa se manifestă credința. Nu, în niciun caz”, a spus părintele Paul Iulius Negoiță pentru DC News.
Diferența dintre versete tatuate și imaginea lui Iisus
În ceea ce privește tatuajele cu chipul lui Iisus, preotul afirmă că situația este diferită și mai sensibilă din punct de vedere religios.
„Da, astea chiar sunt o blasfemie. Astea sunt o blasfemie. Adică, totuși, trebuie decență când ne raportăm la niște realități religioase. Chiar nu, nu au niciun rost. Nu au niciun rost. Dimpotrivă, astea sunt jenante. Ați văzut că în tradiția noastră nici nu îți botezi copilul cu numele de Iisus și așa mai departe. Trebuie să avem o decență atunci când ne manifestăm. Acolo nu mai cred că e credință, acolo cred că e teribilism. Acolo chiar cred că e o formă de blasfemie.
Gândiți-vă că aveam o bursă de studii prin țările nordice și eram coleg cu un musulman de la Universitate din Ankara. Și atunci au desenat chipul lui Mahomed, l-au blasfemiat puțin și a fost mare deranj. Acum, noi, creștinii, avem, de fapt, învățătura biblică de la Evanghelie și de la epistolele Sfântului Apostol Pavel, care spunea că «nu mai este nici creștin, nici evreu, nici rob, nici slobod», de aici pleacă tot conceptul de drepturile omului. Și, sigur că noi nu suntem violenți la adesa a celor care blasfemiază. Nu asta este ideea. Ideea este îndreptarea lor, dar nu e în regulă. Nu este în regulă!”, explică preotul Paul Iulius Negoiță.
Părintele face trimitere și la tradiția creștină, în care reprezentările sacre au un rol educativ, nu unul decorativ.
„Bisericile sunt pictate după o erminie. Adică după erminie bizantină, adică o logică și chipul lui Iisus a fost pictat și bisericile sunt pictate ca Biblii în imagini pentru cei care nu știau să citească, pentru a te apropia mai mult de divinitate, dar în niciun caz nu poți să-ți tatuezi chipul lui Iisus, indiferent de loc, și pe braț, și pe mână, și pe... nu...”, adaugă părintele Negoiță.
Credința nu se manifestă prin gesturi demonstrative
Preotul subliniază că exprimarea credinței trebuie să rămână una interioară, nu una expusă ostentativ.
„Este chiar o lipsă gravă de respect față de credință”, punctează preotul Paul Iulius Negoiță.
El explică și ideea de echilibru în raportarea la corp și credință.
„Sigur, poți să-L cauți pe Dumnezeu și poți să-L propăvăduiești în diverse moduri, dar nu așa, nu în felul ăsta. Omul este considerat templul Duhului Sfânt. La botez ești uns cu Sfântul Mir, primești harul botezului, dar nu există modalitatea asta de a-ți manifesta credința. Asta este total nelalocul ei. Dacă respecți cele sfinte, ai o limită. Cei care fac așa ceva o fac din teribilism. Asta e părerea mea și poate și dintr-o oarecare neștiință, poate că ei nu și-au dat seama că sunt totuși lucruri sfinte. Dacă erau niște lucruri îngăduite, probabil vedeați și alte persoane tatuate. Asta cu versetele, v-am zis, nu neapărat că e o blasfemie, dar este o chestie care nu-și are sensul. Adică cui vrei să-i demonstrezi? Ce?” întreabă retoric părintele Negoiță.
Motivul din spatele acestor gesturi
În opinia preotului, astfel de alegeri pot ține de lipsă de informare sau de gesturi făcute fără o înțelegere a simbolurilor religioase.
„Eu sunt mai echilibrat în absolut tot. Dar nu înțeleg mobilul interior al unui om care face chestia asta. Nu înțeleg ce a vrut, pentru că, până la urmă, e foarte ușor să condamnăm. E mult mai simplu să spunem, «băi, gata, e blasfemie». Dar eu aș fi vrut să înțeleg motivul. Eu cred că dacă unui om îi explici rațional, eu nu cred că se va mai tatua și nu cred că va mai face gesturi din astea.
Adică mesajul meu nu este acela de a condamna pe cineva, eu nu vreau să condamnăm pe nimeni. Eu cred că este o lipsă de informare, este o lipsă de comunicare și este o lipsă care trebuie într-adevăr precizată. Așa ceva nu se face, nu e necesar și nu așa ne manifestăm credința.
Iar, cu chipul lui Iisus, aia chiar este blasfemiator. Că n-a făcut-o cu intenție, e altă poveste, dar gestul în sine nu este ceea ce trebuie. Nu așa îmi manifest credința.
Una este să port o cruce. La botez, copiii primesc o cruce, există în cadrul botezului o rugăciune specială și la noi e mai puțin răspândită tradiția, dar la greci există tradiția să citească și să îi pună cruce copilului pe care o poartă toată viața. Asta da. Da, dar crucea o porți pe sub cămașă, o porți pe sub... adică nu facem din a fi credincios, chiar dacă ești, să spunem, nu facem acum un act de pavadă că «uite, m-am tatuat și mi-am făcut...». Dumnezeu ne-a făcut așa cum suntem, ne-a dat o integritate fizică și trebuie să respectăm ceea ce am primit.
Vedeți, fumatul. Fumatul la greci nu e considerat păcat cum e la noi. Dar de ce este totuși considerat păcat? Pentru că-ți deteriorează sănătatea. Și dacă Dumnezeu ne-a făcut după chipul și spre asemănarea cu El, nu putem să ne distrugem singuri sănătatea. Adică ne-a dat integritate fizică și în loc să ne bucurăm de ea, noi ne distrugem”, explică părintele Paul Iulius Negoiță.
Recomandarea preotului pentru tineri
În final, preotul le recomandă celor care își doresc să își exprime credința să discute cu un duhovnic înainte de a lua astfel de decizii.
„Atunci când au dorințe de a-și manifesta credința în forme mai puțin, să spunem, mai puțin consacrate, e bine să discute cu un preot, e bine să discute cu un duhovnic, să spună care sunt intențiile pentru a analiza împreună starea reală a credinței și cum trebuie să-și manifeste fiecare credința”, conchide preotul Paul Iulius Negoiță.
