În ultima perioadă, un fenomen îngrijorător a luat o amploare foarte mare în rândul copiilor și adolescenților: fenomenul persoanelor care se consideră a fi animale și se comportă ca atare Acești tineri, cunoscuți sub denumirea de „terieni” (din termenul „theria”), nu doar că își asumă o altă identitate, dar aleg să se costumeze, să meargă în patru labe și să organizeze întâlniri specifice în natură.
Pentru a elucida acest misterios trend, care a înlocuit vechile manifestări de rebeliune, psihologul Radu Leca a făcut o analiză amplă, în cadrul emisiunii DC Anima, moderată de Tudor-Tim Ionescu, a resorturilor emoționale ascunse în spatele măștilor de animale.
„Dacă în urmă cu 20 de ani nouă ni se părea ciudat indiferent că eram în Statele Unite ale Americii sau în Europa să vedem elemente de tip haine deosebite care să iasă în evidență, astăzi fashion-ul a trecut pe locul doi și a fost înlocuit de tot ceea ce înseamnă manifestări noi comportamentale”, subliniază expertul.
Cauzele psihologice: Anxietatea, singurătatea și refugiul emoțional
Potrivit psihologului, acest fenomen nu are nicio legătură cu iubirea pentru animale sau cu protecția lor. Este mai degrabă expresia unei vulnerabilități și a unei sensibilități extreme îndreptate către propria persoană.
Radu Leca explică în detaliu această dinamică emoțională.
„În spatele fiecărui terian se află, din punctul meu de vedere, un anxios. Anxiosul va încerca să aibă un confort pe care să-l înțeleagă și să-l replice până când anxietatea va fi anulată. Dacă a existat o persoană în universul său personal care i-a sugerat că ar putea să testeze, să încerce să vadă cum este, și lui i-a plăcut, înseamnă că el va replica acel element comportamental până când se va simți într-o deplină siguranță și va ajunge să numărul unu iasă pe stradă într-un anumit tip de costum, să aibă elemente care țin de comportamentul terian și sau să le povestească tuturor celor din jurul său cum este el ca și terian”, spune psihologul.
Dincolo de aparența unei simple curiozități, în spatele acestor manifestări se ascund traume severe și lipsuri afective majore. Radu Leca detaliază tabloul clinic al acestor tineri: „În spatele expresiei terian se găsește așa: anxietatea socială validă pentru preadolescenții și adolescenții ori foarte slăbuți din punct de vedere fizic ori supraponderali, depresie, traumă, probleme mari de atașament, stres cronic, stimă de sine foarte joasă și, evident, dificultăți de integrare socială. Pentru unii adolescenți terieni, această etichetă în mintea dânșilor funcționează ca o formă de protecție psihologică”.
Rolul jocurilor video, influența mediului virtual și construirea unui „avatar emoțional”
O componentă importantă în declanșarea și propagarea la nivel global a fenomenului terian a fost mediul virtual. Încă din anul 2015, jocurile online au generat schimbări comportamentale majore, iar începând cu anul 2020 a apărut posibilitatea accesării în aceste lumi digitale a unor costume protectoare sub formă de animale, precum câini, pisici, pantere sau lupi.
Psihologul subliniază că aceste animale alese devin un refugiu al supraviețuirii emoționale: „Identificarea cu un animal se leagă des de nevoile psihologice simple și extrem de umane: siguranță, libertate, putere, control, loialitate, intimitate, curaj, protecție, retragere. Acum, toate acestea explică faptul că animalul ales devine, cum era pe vremuri expresia avatar, noi astăzi în prezent îl denumim avatar emoțional care va reflecta, și asta este pentru părinți, lipsurile sau nevoile psihologice profunde. Fiindcă între validare și vizibilitate există un rol al comunității online care se transformă într-o sursă a dorinței de a deveni terian”.
În goana lor disperată după acceptare pe platforme precum TikTok, adolescenții ajung să trăiască iluzia unei apartenențe. Nevoia de recunoaștere se manifestă printr-un dialog intern constant, pe care Leca îl descrie: „Atenția în adolescență înseamnă recunoașterea și validarea. De exemplu: mă vezi? Mă vezi? Mă vezi? Da, te văd. Ești sigur că mă vezi? Da, sunt sigur că te văd. Contează ce simt? Dar contează ce simți. Am loc în grupul ăsta? Da, ai loc în grupul ăsta. Când adolescentul își asumă public accesorii sau comportamente neobișnuite pe care le arată, există o componentă de vizibilitate socială, însă motivația centrală va rămâne de regulă în zona apartenenței și a exprimării de sine, fiindcă subiectul va spune așa: eu consider că mă simt mai în siguranță făcând parte din...”.
Distorsiunea realității, izolarea socială și fenomenul de „shift”
Acești copii trec printr-o transformare și o schimbare comportamentală recunoscută în comunitatea lor sub denumirea de „shift”, care implică manifestări fizice specifice animalelor. În încercarea lor de a se deconecta de o umanitate pe care o percep ca fiind ostilă, subiectul „va merge în patru labe, va sări peste obstacole, (...) va lătra, va mârâi sau va mieuna” și ulterior „există posibilitatea să se și lingă, dând blana într-o anumită direcție în cazul în care își adaugă blană”.
Totuși, această distanțare de normele sociale devine extrem de periculoasă pe termen lung, mai ales în rândul copiilor sub 13 ani, întrucât duce la o izolare extremă. Leca avertizează asupra rupturii totale de comunicare ce se produce în momentul în care copilul renunță cu totul la limbaj și explică mecanismul prin care tânărul ajunge să se separe de lumea adulților: „Lui Radu este foame. Lui Radu lup nu îi este foame, Radu are nevoie să mănânce astăzi brânzică, Radu mănâncă doar carne. (...) Când va încerca părintele să comunice cu copilul și copilul va scoate sunete, nu va mai verbaliza, atunci este clar că avem de a face cu o problemă. (...) Chiar dacă noi îi oferim o punte științifică și o bază clară de înțelegere, comportamentul copiilor nu poate trece neobservat”.
