Raportul Corpului de Control al lui Dacian Cioloș a fost contestat atât de Raed Arafat, cât și de adversarii guvernului tehnocrat, care l-au acuzat pe fostul premier că speculează moartea unor tineri pentru a-și consolida puterea.
Un al doilea raport a fost aruncat pe piață la doi ani după dezastru, fără date oficiale sau asumarea unor expertize independente. Așa cum mărturisea chiar autorul, ministrul Vlad Voiculescu, sunt câteva simple constatări, pe care le puteam avansa și fără să-i spunem raport: România nu e pregătită să facă față unor dezastre majore.
Dincolo de cifre, mărturiile supraviețuitorilor au emoționat și au revoltat în egală măsură. Din păcate, marele public uită repede. Petrecerile din cluburi, în noaptea în care se comemora tragedia, dar și audiențele televiziunilor care au avut subiectul în prime time demonstrează, cu tristețe o spun, acest lucru. Dezbaterea nu schimbă nimic, fiecare tabără va rămâne cu adevărul său. Bula anti-PSD cu lozinca, preluată recent chiar de PNL, Corupția ucide. Tabăra anti-Iohannis cu supărarea că "votul nostru nu contează", este anulat de protestele de stradă sau de puterea judiciară.
Singurii care au dreptate sunt cei care au suferit după dezastrul de la Colectiv: România a făcut și poate face prea puțin pentru cei aflați într-o situație critică. De ce?
Răspunsul pe care îl evită toată lumea ne privește, de fapt, pe toți. România este singura țară în care taxele pentru sănătate au scăzut. Cu 30% în ultimii 10 ani. Cu toții ne-am bucurat: sindicaliști, patroni, salariați. De la 15% din venituri, cât era contribuția la introducerea Asigurărilor, s-a ajuns astăzi la 10,3 procente. Cum să ai o mașină mai bună, plătind mai puțin decât pe una de lux? Cum să concurezi cu sistemul din Belgia sau Olanda, aflate acum 27 de ani cu 30 de ani înaintea noastră, când în loc să crești alocările, ca să-i ajungi din urmă, le reduci?
Desigur, propagandiștii partidelor se vor repezi să urle că s-au dublat, în cifre absolute, alocările pentru Sănătate. Da, dar costul gazelor, al electricității, salariile, chiriile, cu cât au crescut în 15 ani? În plus, ceea ce nu poate înțelege o minte îngustă de milițian, tehnologia și performanța în Sănătate nu reduc costurile, le cresc. Dacă investești în aparatură pentru ATI, vei avea creșteri exponențiale de cheltuieli. Oameni care mureau în prima zi, fără ventilație asistată, deci fără costuri pentru stat, vor avea nevoie de resurse considerabile săptămâni la rând, apoi de recuperare, de medicație pe termen lung etc.
Nu mai amintesc de îmbătrânirea populației, fenomen care crește nevoile de asistență sanitară, de boala cronică, de creșterea speranței de viață (un an în cei 27 de ani de la Revoluție) care înseamnă mai multe cheltuieli pentru sistemul spitalicesc. Pretențiile noastre au crescut, de asemenea, dar nu și angajamentul de a susține aceste cheltuieli.
Este bine că tot mai mulți români vor o țară ca afară. Oricât am striga în stradă sau pe net, nu o putem avea dacă nu facem ceea ce au făcut afară: în Israel, de pildă, creșterea economică este de 1,5-2%, dar creșterea finanțării pentru sănătate este între 8-10%. Pe an, în fiecare an.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
