Ministrul interimar al Justiției, Cătălin Predoiu, vine cu lămuriri, pas cu pas, cu privire la noua ”Lege ANI” și formula în care a ajuns în Parlament, având în vedere condițiile ridicate de două partide cu privire la susținerea parlamentară.
Ministrul interimar al Justiției, Cătălin Predoiu vine cu explicații cu privire la proiectul asumat oficial de Ministerul Justiției și de Guvern, elaborat împreună cu Agenția Națională de Integritate și transmis Comisiei Europene. În urma consultărilor cu PNL, USR și UDMR, partidele au cerut introducerea unor amendamente și au condiționat susținerea proiectului de includerea acestora. Cum Guvernul nu putea iniția proiectul de lege în Parlament, iar alternativa era blocarea jalonului din PNRR, ministrul, în calitate de senator, a depus o propunere legislativă care conține aceste amendamente, pentru a permite începerea dezbaterilor parlamentare.
El subliniază că proiectul trimis Comisiei Europene rămâne singurul care angajează oficial Guvernul și Ministerul Justiției. Totodată, proiectul depus în Parlament are rolul de a debloca procedura legislativă și de a evita pierderea unui jalon din PNRR. În același timp, Cătălin Predoiu subliniază că, deși unele amendamente nu reprezintă în totalitate propria sa viziune juridică, au fost acceptate ca parte a unui compromis politic necesar.
Parlamentul este cel care va decide forma finală a legii.
Redăm, integral, precizările ministrului Cătălin Predoiu:
”Proiectul elaborat de Ministerul Justiției, în colaborare și de comun acord cu Agenția Națională de Integritate, conține toate garanțiile de transparență cerute de Agenția Națională de Integritate, de jurisprudența națională și de cea europeană. Acest proiect a fost depus la Comisia Europeană. El poate fi consultat în continuare, fiind anexat acestei postări. Nu există niciun alt proiect asumat de Ministerul Justiției și de Guvernul României în afară de Proiectul trimis Comisiei Europene, în linie cu standardele europene.
2. În urma demersurilor și instrucțiunilor firești ale prim-ministrului de a facilita adoptarea în Parlament a proiectelor de lege cerute prin Planul Național de Redresare și Reziliență, am dat curs consultărilor cu partidele politice parlamentare, respectiv cu cele care au dorit să participe la aceste consultări. Acestea au fost Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România și Uniunea Democrată Maghiară din România.
3. În cadrul consultărilor, partidele au formulat unele amendamente, pe care au solicitat să le includă în Proiectul de lege consolidat, elaborat de Ministerul Justiției și Agenția Națională de Integritate, menționat la punctul 1.
4. În cadrul consultărilor, două dintre partidele participante au exprimat clar și explicit faptul că înțeleg să participe la un proces de dezbatere parlamentară care să se finalizeze prin adoptarea legii numai în măsura în care amendamentele formulate sunt reflectate în proiectul de lege cu care urmează să fie sesizat Parlamentul, pentru inițierea dezbaterii parlamentare. Ulterior, în Parlament, alături de celelalte partide parlamentare care nu au participat la consultări — alături de reprezentanții Partidului Social Democrat, Alianței pentru Unirea Românilor, S.O.S. România și Partidului Oamenilor Tineri, precum și de membrii Grupului parlamentar PACE – Întâi România, ai Grupului parlamentar al minorităților naționale și de parlamentarii neafiliați, care nu au participat la consultări— urmează să fie decisă forma finală a legii.
5. Având în vedere cele expuse la punctele 3 și 4, a fost limpede că singura manieră prin care putea fi declanșată procedura de dezbatere parlamentară era sesizarea Parlamentului cu un proiect care să includă amendamentele partidelor, urmând ca acestea să fie dezbătute în Parlament împreună cu celelalte partide parlamentare care nu au participat la consultările desfășurate în afara Parlamentului. Alternativa era menținerea procesului în stadiul de blocaj, cu un Proiect elaborat de Ministerul Justiției și Agenția Națională de Integritate, depus la Comisia Europeană, dar fără sesizarea Parlamentului, Guvernul neavând posibilitatea de a iniția proiecte de lege, după cum bine se știe.
6. Față de situația precizată la punctul 5, după consultarea prim-ministrului, am ajuns împreună la concluzia că nu exista altă posibilitate de a declanșa procesul de dezbatere parlamentară decât prin sesizarea Parlamentului cu o propunere legislativă formulată de subsemnatul, în calitate de senator. Acest demers este în conformitate și cu decizia politică luată la precedenta reuniune a Biroului Politic Național al Partidului Național Liberal, potrivit căreia miniștrii care sunt și parlamentari vor sesiza Parlamentul cu propuneri legislative care reprezintă jaloane ale Planului Național de Redresare și Reziliență.
7. Prin urmare, din perspectiva subsemnatului, ministru interimar al Justiției și senator:
a) am menținut la Comisia Europeană Proiectul de lege consolidat elaborat de Ministerul Justiției și Agenția Națională de Integritate, în linie cu toate standardele europene, singurul care angajează instituțional Ministerul Justiției și Guvernul României în fața Comisiei Europene;
b) am depus la Parlament, în aplicarea unor decizii luate pe linie guvernamentală și politică, o propunere legislativă care a inclus amendamentele partidelor participante la consultări — Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România și Uniunea Democrată Maghiară din România — pentru a declanșa procesul de dezbatere parlamentară în situația în care Guvernul nu putea sesiza Parlamentul și pentru a-i oferi Parlamentului posibilitatea de a-și aduce contribuția la îndeplinirea jalonului din Planul Național de Redresare și Reziliență.
8. Acest demers de a depune la Parlament propunerea legislativă în forma respectivă are, așadar, semnificația deblocării unei situații de stat care amenința să conducă, prin inacțiune, la pierderea unui jalon din Planul Național de Redresare și Reziliență, chiar dacă în cadrul proiectului există amendamente care nu reflectă fidel viziunea mea juridică asupra unor instituții juridice cuprinse în proiect.
9. Din punctul meu de vedere, a fost o decizie politică și de stat, menită să ofere o șansă de ieșire dintr-un impas, cu toate costurile de imagine aferente, uneori inevitabile în astfel de situații, de care am fost conștient. Consider că a fost o decizie de stat corectă, întrucât:
a) a deblocat situația;
b) Parlamentul va avea ultimul cuvânt asupra conținutului propunerii legislative.
10. Modul în care se va finaliza procesul parlamentar depinde de voința parlamentarilor și a partidelor parlamentare care vor dezbate propunerea legislativă. Viziunea mea juridică integrală asupra subiectului este reflectată fidel în Proiectul elaborat de Agenția Națională de Integritate și Ministerul Justiției, depus la Comisia Europeană. Datoria mea a fost să deblochez procesul parlamentar”.
