'A fost o vizită reușită pentru soții Bush și pentru România (n.a. Vizita privată a fostului președinte american în România). Soții Bush s-au simțit minunat. Bush l-a plăcut pe președintele Iliescu și l-a invitat să-l viziteze în Houston (n.a. vizită care a avut loc, n.m.). Mai târziu, când l-am luat deoparte pe președintele Bush și l-am întrebat dacă vorbise serios, mi-a spus că da. Și chiar așa era.
(...)
Întâlnirea era programată să dureze cincisprezece minute, dar s-a tot lungit deoarece Președintele Iliescu s-a lansat într-un monolog de patruzeci de minute. Stăteam acolo încercând să îmi dau seama dacă Iliescu avea emoții sau își făcea griji că dacă Hillary ar fi avut ocazia să vorbească, ar fi putut spune ceva ireverențios la adresa României. (...) spre surprinderea mea, Hillary mi-a spus mai târziu că i-a făcut plăcere să-l asculte... (...)
Pe locul doi ca importanță după întrevederea Președintelui Iliescu în Biroul Oval (n.a. cu Bill Clinton) a fost cea care a avut loc la finalul vizitei sale: un zbor cu elicopterul, de la Washington la Norfolk, sediul central al Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate pentru Atlantic, unde a fost întâmpinat de un general de patru stele, Jim Shannon.
A primit salutul unei trupe de pușcași marini și a privit înălțarea steagurilor Americii și României împreună cu cele ale membrilor NATO. Vederea steagului românesc fluturând alături de cel al membrilor NATO a fost foarte valoroasă. Punctul culminant a fost aterizarea unui elicopter pe vasul de transport nuclear "USS Enterprise". Spectacolul era impresionant după orice standard. (...)
Ultima oară l-am întâlnit în vara lui 2016, când avea optzeci și șase de ani. Mi-a spus că își scria memoriile, începând cu perioada când făcea parte din mișcarea tineretului comunist. Devenise istorie și nu mai era jucător pe scena politică a țării.
Iliescu cel de odinioară avea multe calități: curaj, integritate, modestie și un devotament veritabil față de construirea unei societăți democratice, egalitariste. Aici a fost și problema: putea România să fie în același timp democratică și egalitaristă? Trebuia cedat unui aspect sau a celuilalt, iar Iliescu nu și-a dorit ca România să se întoarcă la situația de puternică inechitate din perioada de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Misiunea lui, așa cum a perceput-o, a fost aceea de a proteja muncitorii români. Avea o neîncredere viscerală în oamenii bogați...
În principiu, președintele Iliescu era un politician pro-reformă și anticorupție. Nu și-a urmărit interesele personale, lucru neobișnuit pentru România, și a continuat să trăiască modest alături de la fel de modesta sa soție; Nina, cercetător științific, într-un bloc de locuințe, în care mai există alte patru apartamente. În mod ironic au existat lideri ai opoziției care au criticat dorința explicită a lui Iliescu „de a muri sărac” și l-au acuzat de stupiditate”.
Fragmente din volumul “Jurnal de București. Drumul României de la întuneric la lumină”, de Alfred H. Moses, Ambasadorul SUA la București între 1994-1997, apărut recent la Editura Art.
Fotografia surprinde o întâlnire de zilele trecute. Președintele Ion Iliescu împlinește astăzi 90 de ani.
La mulți ani, domnule Președinte!' a scris senatorul Ionuț Vulpescu, pe pagina sa de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
