Aflat la Târgul de la Domnești din județul Argeș, Călin Georgescu a susținut un discurs marcat de o retorică naționalist-populistă radicală cu un apel mesianic către clasa țărănească. Maglavitul perioadei interbelice, la Domnești în 2026.
Călin Georgescu a ajuns la Domnești unde a făcut o baie de mulțime, fiind așteptat de cei mai excentrici susținători, inclusiv Stegarul Dac. În discursul său a trecut rapid de la populism, la evenimente istorice, la teologie.
Un concktail ideologic specific.
Georgescu și-a început discursul atacând direct sistemul economic actual, afirmând că în România „se muncește din greu, însă rodul muncii ei nu este apreciat” și că poporul „nu e stăpân pe rodul muncii ei”.
A trecut rapid la și fariseistic la un limbaj mistic-religios, specific mișcărilor de extremă dreapta din perioada interbelică. Definirea pământului nu ca resursă, ci ca o „moștenire sfântă”, apelul la „istoria românilor”, la voievodul Basarab I și amintirea faptului că suntem „urmașii celor care au rezistat și s-au luptat” fac parte dintr-o mitologie a gliei și a asediului permanent, teme centrale în propaganda din perioada interbelică.
Apoi a trecut la ... albine.
„România nu e stăpână pe rodul muncii ei așa cum nu e stăpână pe înțelegerea că agricultura este o valoare națională intangibilă și că albinele sunt fundamental folositoare pentru sănătatea noastră a tuturor (sic !)”, afirmă Georgescu.
În finalul discursului său, cel care și-a descoperit ca prin minune latura spirituală odată cu campania electorală de acum câțiva ani, a reluat populist aceleași clișee mestecate la fiecare discurs.
„Voi nu produceți doar lapte brânză și lână, voi produceți libertate, siguranță și independența țării noastre. Fiți demni de istoria poporului nostru, de istoria românilor, de marele voievod Basarab I de pe aceste melaguri, de acest pământ binecuvântat Grădina Maicii Domnului, nu uitați suntem urmașii celor care au rezistat și s-au luptat”, afirmă liderul mesianic.
La Domnești, Georgescu a fost ca la Maglavit.
Ce e Maglavitul?
„Minunea de la Maglavit” se referă la o serie de presupuse viziuni divine pe care un cioban surd și analfabet, numit Petrache Lupu, a susținut că le-a avut în vara anului 1935 în localitatea doljeană Maglavit, unde i s-ar fi arătat Dumnezeu sub forma unui „Moș” care i-a cerut să îndemne oamenii la pocăință, post și credință. Evenimentul a declanșat un fenomen de masă fără precedent în România interbelică, transformând micul sat de pe malul Dunării într-un loc de pelerinaj uriaș, unde sute de mii de oameni din toate colțurile țării veneau în speranța unor vindecări miraculoase, fenomenul fiind intens mediatizat de presă și acaparat politic de Mișcarea Legionară.
