De la o reţea de socializare, Facebook a ajuns un... copil. Şi nu orice copil, ci unul răsfăţat. Are nevoie de mâncare (cinci mesaje pe zi, cel puţin; se recomandă să anunţi pe unde te plimbi, chiar dacă nu te plimbi nicăieri, anunţă ceva), are nevoie de haine (poze şi iar poze, nu există o limită; pentru cine n-are inspiraţie să posteze un bol de mâncare sau o poză cu un deget, impactul e la fel de mare), de prieteni (oricine e bun), de educaţie (aici intră orice postare care... dar mai bine nu vă bateţi capul, educaţia nu primeşte like-uri). Mai departe, are nevoie de emoţie (aici intră minuni şi imagini cu Arsenie Boca), de teamă (orice de genul dacă-nu-trimiţi-acest-mesaj-la-zece-prieteni-vei-avea-ghinion-trei-ani), de revoltă (orice e la modă în perioada respectivă).
Copilul Facebook mai are nevoie şi de empatie (aici intră orice apel umanitar fals). Şi să nu uităm de hashtag-uri (atenţie: doar hashtag-uri care definesc categoria sau categoriile din care face parte postarea; pentru o mai bună informare, #și #în nu definesc categorii). Nevoile pe care le are Facebook reprezintă o normă de 24 de ore. Dar sacrificiile făcute merită! E greu uneori... de-ţi vine de 11 ori pe zi şi o dată pe noapte să te dai cu capul de laptop, însă nimic nu se compară cu satisfacţia adusă de... like-uri.
Nici nu mai contează că pe Facebook fac echipă neîmplinirile, jignirile şi abuzul verbal. Sau că pe Facebook copiii ocolesc vârsta reală pentru a-şi face conturi şi apoi live-uri, la ore târzii, în văzul „prietenilor".
Ieşind de pe firul ironiei, pe Facebook ar putea face o echipă frumoasă dialogul, înţelegerea şi apropierea de om. Poate aşa Facebook nu ar mai fi un „copil răsfăţat".
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
