Sau distanţa lui Klaus Iohannis faţă de premier este o reacţia instinctivă, cinică, dar pragmatică, în condiţiile în care Dacian Cioloş s-a împotmolit cu guvernarea şi nici nu pare să confirme capacitatea de a deveni un lider pentru un partid prezidenţial mai performant decât actualul PNL?
Lansat la guvernare pe un enorm val de nemulţumire publică faţă de clasa politică şi de aşteptare pentru o soluţia minune, Dacian Cioloş apare în ultimele săptămâni tot mai lipsit de forţă şi direcţie. În locul aşteptării optimiste, curentul public general este tot mai vehement critic faţă de guvernul Cioloş. Atacurile politice amplifică ecoul negativ al gafelor miniştrilor care se dovedesc nepregătiţi pentru o guvernare într-un context de opinie publică atât de instabilă şi dominată de tensiuni la care este dificil de găsit răspunsuri clare.
Cum de a luat Klaus Iohannis distanţă de Dacian Cioloş când nu mai departe de acum 2 luni se vorbea despre premier ca despre liderul sigur al PNL, iar liderii liberali păreau ca şi înlocuiţi?
Prima slăbiciune a lui Dacian Cioloş ţine de faptul că nu a dovedit că are nici dorinţa şi nici calităţile de politician. Competenţele lui Dacian Cioloş se dovedesc mai degrabă ale unui diplomat şi explică abilitatea de la începutul guvernării de a avea o relaţie bună cu toate partidele. Totuşi diplomaţia şi competenţa profesională nu sunt nici pe departe calităţile cerute pentru a fi un rechin politic performant care jonglează în acelaşi timp şi cu interesele politice şi cu aşteptarea publică pentru o imagine diferită de imaginea tradiţională, erodată a clasei politice. Deşi la prima vedere, jocul pare simplu, chiar nu este: puţini politicieni au capacitatea de a face echilibristica între păstrarea credibilităţii lor publice şi politica cinică de zi cu zi.
Dacian Cioloş ştie multe despre politica românească, dar uneori ori nu înţelege, ori nu pare dispus să înţeleagă realitatea. De exemplu, apariţia lui Klaus Iohannis alături de Cristian Buşoi în Bucureşti, ar fi trebuit să-i dea suficient de gândit premierului în ceea ce priveşte importanţa legăturii dintre PNL şi şeful statului. Astfel, prima grijă a premierului ar fi trebuit să fie securizarea legăturii sale politice cu PNL pentru a-şi consolida astfel prin controlul asupra partidului, relaţia cu şeful statului. Dacian Cioloş nu a reuşit însă să se apropie de PNL, unde accesul i-a fost blocat pentru că era privit ca un adversar de către liderii liberali. Relaţia premierului cu PSD este funcţională, dar asta nu-l ajută pentru mult în relaţia cu şeful statului, Klaus Iohannis dispunând de pârghii mai concrete de a „presa” PSD decât cu ajutorul unui guvern temporar.
În plus, imaginea lui Dacian Cioloş a avut de suferit şi din cauza guvernării, plină de figuri şterse şi lipsite de mesaj guvernamental clar. Premierul este vulnerabil când vine vorba să indice concret o direcţie înainte pentru România pe măsura aşteptării publice post-Colectiv. Şi asta din două motive. Guvernarea este încropită din punct de vedere al oamenilor numiţi la conducerea ministerelor. Lipseşte o viziune politică integratoare a guvernării. Guvernul Cioloş a preluat programul fostului guvern PSD pe teme economice; iar pe direcţie administrativă nu are forţa să facă reforme pentru că astfel de acţiuni cer sprijin politic.
Până acum, Dacian Cioloş nu s-a dovedit animalul politic de care Klaus Iohannis are nevoie, iar preşedintele Iohannis pare că a sesizat asta şi a luat distanţă. Klaus Iohannis pare că o preferă în continuare pe actuala şefă a PNL pentru a conduce partidul prezidenţial pe viitor. Nu este o soluţie perfectă, dar va fi o soluţie mai funcţională dacă Dacian Cioloş nu devine un lider politic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
