Câteva țări din flancul estic al NATO au luat măsuri pentru întărirea forțelor militare, după invazia din Crimeea. Polonia ia în calcul mobilizarea rezerviștilor, balticii fac la fel. Ce ar trebui să facă România?
Pe rețelele sociale, mulți tineri se declară împotriva chemării la oaste”. Val Vâlcu analizează, într-un editorial scris pentru DCNews, un paradox național. Militarii români care luptă în teatrele de operațiuni sunt un exemplu de eroism, în vreme ce acasă, foarte puțini se arată dispuși să își apere țara.
Iată editorialul scris de Val Vâlcu:
Câteva țări din flancul estic al NATO au luat măsuri pentru întărirea forțelor militare, după invazia rusească din Crimeea. Polonia ia în calcul mobilizarea rezerviștilor, balticii fac la fel.
În România, care a desființat serviciul militar obligatoriu în urmă cu un deceniu, mobilizarea se face pe rețelele sociale. Unde, cei mai vocali sunt oponenții procesului.
Argumentele? De ce să murim pentru un stat care nu face nimic pentru noi, nu merită politicienii să-i apărăm, eu plec la muncă în Vest, nu știm să luptăm-mai bine se descurcă profesioniștii, îmi pierd slujba când plec la instrucție, nu-mi convine etc.
Cel mai bun senzor îl reprezintă politicul: autoritățile au repetat insistent că nu îi cheamă nimeni pe români la oaste. Asta arată că nu vor să supere o parte semnificativă a electoratului, că ar privi cu rezerve... mobilizarea rezerviștilor.
Pe de altă parte, militarii români au impresionat forțele aliate, alături de care au luptat în Afganistan. Când se făceau selecții pentru misiuni în teatrele de operațiuni, era concurență ca la admiterea la facultate, pe vremuri.
De unde acestă falie în societate?
Fiindcă sunt profesioniști, se va spune. Ei și-au dorit să lupte, s-au specializat, au calitățile psihice necesare. Comozii, răsfățații, ocupații, sedentarii...oricum n-ar face mare lucru pe front.
Într-adevăr, războiul modern este unul al profesioniștilor. În timpul stagiului militar obligatoriu (nouă luni petrecute în cazarmă), dacă am tras 30 de cartușe, la țintă. Un profesionist trage 30 de cartușe pe zi. Cei care au făcut acum 20 de ani armata la tancuri, au nevoie de antrenament de la zero.
Sigur, ideal este să ai și sute de mii de soldați cu arma în mână, dar și avioane moderne, sau drone dirijate prin joy-stick. Când resursele sunt limitate, ce faci mai întâi: mobilizezi rezerviștii sau cumperi arme de top pentru profesioniști?
De fapt, rezerviștii, în țările care îi vor chema la oaste, nici nu ar fi trimiși în prima linie. Ca și în țările unde stagiul militar a rămas obligatoriu, "amatorii" sunt ținuți în linia a doua. Pot interveni în caz de dezastre naturale, sau pentru a păstra ordinea în spatele frontului. Armata se bazează pe profesioniști, dar mobilizarea societății dă un semnal puternic potențialilor agresori.
Din păcate, România a pierdut un deceniu, în care nu s-au discutat public aceste lucruri. Nu s-au făcut exerciții de mobilizare, pentru un cutremur devastator, nici pentru a răspunde la o invazie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu