"Nu exclud posibilitatea ca Rusia să încerce să influenţeze alegerile prezidenţiale americane în favoarea candidatului republican Donald Trump". Declaraţia a fost făcută nu de un analist teribilist, ci de însuşi preşedintele în funcţie al Statelor Unite, Barack Obama. Ca simplu cetăţean al Europei de Est, dintr-o ţară aflată în prima linie a noului front creat cu Federaţia Rusă, m-au trecut fiorii. Când preşedintele în funcţie al Statelor Unite ale Americii afimă că Rusia face jocuri pentru alegerea viitorului preşedinte, la ce mai pot spera în parteneriatul stategic cu America?
În campania sa electorală, omul de afaceri Donald Trump a avut multe declaraţii controversate, cele mai multe dintre ele ţin de politica internă: despre economie, despre minorităţi, despre cum era America odinioară şi cum trebuie să fie America mâine. În plan extern, el nu şi-a ascuns însă admiraţia faţă de Vladimir Putin şi a avut o declaraţie extrem de controversată, conform căreia Statele Unite nu ar trebui să respecte automat art. 5 din Tratatul de la Washington de înfiinţare a NATO. Cu alte cuvinte, în cazul în care România, de exemplu, ar fi atacată de Rusia, America nu s-ar implica. E de prisos să mai amintm că, în NATO, cea mai puternica forţă este America. Fără America, pur şi simplu nu există NATO, pur şi simplu nu există, astăzi când vorbim, o altă forţă occidentală capabilă să se opună cu succes Rusiei.
Am ignorat de-a lungul timpului ceea ce am considerat a fi prostii cu agenţii ruşi care influenţează politica din România. Românii, cel putin cei din generaţia mea, au o genă specială de teamă faţă de ruşi. Situaţia de după al Doilea Război Mondial, aducerea comunismului pe tancuri în România, toate ororile care au urmat ne-au făcut să avem o mare reticenţă faţă de ceea ce vine de la Răsărit. După 1990, lucrurile ar fi trebuit să se normalizeze. N-a fost aşa. Ion Iliescu s-a ţinut departe de Moscova, tocmai pentru a nu fi acuzat că este prorus. El şi-a făcut studiile la Moscova, în vremea URSS, şi a fost un înalt demnitar al regimului comunist din România. Emil Constantinescu, cel care a desfăcut porţile Occidentului pentru România, n-a mai avut timp pentru normalizarea relaţiilor cu Rusia. Politica lui Traian Băsescu a fost de provocare continuă şi, de multe ori, fără motiv a Federaţiei Ruse. În acelaşi timp, în România, nu am văzut pe nimeni nervos că nu poate călători la Moscova fără viză. De altfel, relaţiile economice şi politice dintre Romania şi Rusia sunt nesemnificative. Terenul de confruntare al intereselor divergente dintre cele două ţări este, din nefericire, tot în teritoriu românesc - Republica Moldova.
Am considerat întotdeauna, de multe ori cu dovezi palpabile, că Rusia îşi exercită influenţa asupra situaţiei din România prin intermediul Bruxelles-ului sau Berlinului. O parte din eşecul catastrofal al absorbţiei fondurilor europene s-ar putea datora şi opacităţii unor funcţionari bruxellezi harponaţi de serviciile secrete ruseşti. La fel ar putea fi considerat şi refuzul constant al unor state din UE de a admite România în spaţiul Schengen.
Acum aflu de la Barack Obama că Rusia are suficientă putere să influenţeze alegerea unui preşedinte. Rusia, cu un produs intern brut de 7 ori mai mic decât al Statelor Unite! Ce să înţelegem atunci din realităţile româneşti? În ce măsură sunt ele influenţate de Rusia, al cărei interes la Marea Neagră l-am văzut exercitat odată cu eşuarea loviturii de stat din Turcia lui Erdogan.
Au, oare, vreun amestec ruşii în măcelul de la Colectiv? Nici până în ziua de astăzi nu am aflat cum se poate propaga o flacără, într-un mediu civil, cu 36 de metri pe secundă. Să înţelegem că ruşii sunt implicaţi în demonstraţiile care au urmat, sau în numirea guvernului de tehnocraţi şi aducerea lui Ciolos în ţară? În privinţa corupţiei din România e absurd să dăm vina pe ruşi: este imprimată în moştenirea culturală a poporului şi, dacă nu dăm vina pe noi sau pe ortodoxie, îi putem blama, căci nu se pot apăra, pe turci şi fanarioţi. În schimb, să aibă ruşii vreun amestec în măcelărirea capitaliştilor români şi reducerea ponderii capitalului românesc la mai puțin de 8% din capitalul total existent în România?
Cu lupta anticorupţie, care a măcelărit şi clasa politică, mă gândesc că ruşii n-au a face, fiindcă ambasada americană este aceea care a sprijinit oficial şi neoficial aceste demersuri. Acum Obama lasă însă de înţeles că, iată, şi America este nepermis de permeabilă la atacurile ruseşti.
Noi, cei din Europa de Est, mai precis România, Polonia şi Ţările Baltice, avem în istoria recentă o experienţă cumplită cu Rusia. În jurul nostru, folosind aşa-numita softpower - puterea de influenţă şi banii, nu tancurile, Rusia şi-a luat deja de partea sa Ungaria, Bulgaria şi Serbia. Şi, desigur, de curând, Turcia, cea care valorează singură cât jumătate din Uniunea Europeană.
Spuneam de curând că, singura şansă a României, astăzi, pentru securitate şi integritate teritorială, în condiţiile crizei mondiale, dar şi a războiului româno-român, este America. Cu Rusia la putere peste regiunea noastră, România nu apucă să sărbătorească centenarul Marii Uniri la 1 decembrie 2018!
Poate că Obama a exagerat şi a fost doar o declaraţie de campanie electorală, menită să o ajute pe colega sa de partid, doamna Clinton. Îmi doresc să fie așa, altfel tot sistemul meu de valori se prăbușește și odată cu el va aluneca și România. Dar dacă Obama nu a glumit? Fie că vrem, fie că nu, vom afla răspunsul în următorii doi ani.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu