De ce a renunțat Klaus Iohannis la războiul rece, dar confortabil, dintre Palate și a ales confruntarea deschisă, pe tot frontul?
Scenariile potrivit cărora nu ar fi trecut în turul doi sunt de tip wishful thinking. Pe partea dreaptă este aglomerație și a apărut riscul fragmentării voturilor, ca în 2000. Astăzi. La europarlamentare, piticii politici nu vor putea trece pragul și se vor întoarce de unde au venit (Facebook, Bruxelles, Cireșica). Forțele anti-PSD se vor alinia, deci, în spatele lui Iohannis. Ca urmare, ne vom afla în situația din 2014, când președintele a câștigat fără să facă mare lucru. Ce s-a schimbat, de a simțit nevoia să schimbe jocul?
În 2 martie, un site influent cândva în mediile anti-PSD lansa o ipoteză surprinzătoare: Iohannis nu va mai candida la prezidențiale. După alegerile europarlamentare va pleca la Bruxelles, să-l schimbe pe Tusk. Mutarea avea logică: pe de o parte, președintele Iohannis nu prea acționa ca un candidat aflat în an pre-electoral (concedii în străinătate, golf, week-end-uri prelungite la munte). De cealaltă, este singurul român care ar putea ocupa funcția,"repartizată" de regulă țărilor din Est, este apropiat de Germania, care nu-și poate impune un al treilea om la vârful UE, dar își dorește un partener într-o poziție cheie etc.
Onorantă pentru Iohannis, perspectiva europeană era devastatoare pentru Opoziție. În 2014, Ludovic Orban lansa o întrebare cheie, chiar dacă o făcea în stilul său de trubadur la bodegă: Cine e generalul? Cine e generalul pentru care merită să ne sacrificăm fiecare minut și picătură de energie? Ipoteza că Iohannis va pleca a paralizat aparatul politic și administrativ pe care acesta îl conduce, așa cum a făcut-o anunțul lui Emil Constantinescu că nu mai candidează pentru al doilea mandat, în martie 2000. Cum să mobilizezi trupele, când îți pleacă generalul?
Birocrația de la Bruxelles se ferește ca dracu de tămâie de conflicte, vrea contabili nu generali. Ca urmare, declarația de război lansată de Iohannis în această săptămână poate fi considerată o declarație de demisie din funcția de prezumtiv președinte al Consiliului European. Semnalul dat de Iohannis e clar, mai limpede decât dacă ar fi spus explicit: candidez la București! Pentru trupele sale din România, generalul Iohannis a anunțat, ca generalul Mac Mahon la Sevastopol: J'y suis, j'y reste. Aici sunt, aici rămân.
Lupta poate începe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
