Dincolo de simbolismul ei, lumânarea de Înviere îl face prezent pe Mântuitorul Iisus Hristos, numit în Sfânta Evanghelie "Lumina lumii".
În același timp, ea amintește și de jertfa personală a credinciosului, de osteneala de a fi prezent la Liturghia din noaptea Învierii.
De aceea, lumânarea de Înviere este privită ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu și trebuie folosită într-o rânduială aparte.
Ce nu trebuie făcut cu lumânarea de Înviere
Chiar dacă există multe practici populare și superstiții legate de această lumânare, ele nu țin de rânduiala corectă.
Lumânarea de Înviere:
- nu se stinge de pragul casei
- nu se stinge de grindă
- nu se folosește pentru a afuma vitele din gospodărie
- nu se folosește pentru ghicit
Ce este corect să faci cu lumânarea de Înviere
Chiar dacă nu există o exprimare tipiconală oficială, este considerat corect ca lumânarea folosită la Înviere să nu fie aruncată și nici amestecată cu celelalte lumânări folosite la biserică.
Rânduiala recomandată este ca lumânarea cu care a fost primită lumina să fie dusă acasă și arsă câte puțin în toată Săptămâna Luminată.
Dacă timpul sau spațiul nu permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă:
- la locul destinat aprinderii lumânărilor, la biserică
- la mormintele celor dragi
De ce o păstrează unii credincioși
Unii credincioși, cu încuviințarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momente grele, de încercare, de primejdie sau de boală.
Acest gest are rolul de a aminti că Hristos a biruit toate și că Învierea rămâne semnul speranței și al bucuriei.