Trei cuvinte care nu există în limba română, dar care, totuși, se folosesc

Pe contul de Instagram „Gramatica de Marți” au fost exemplificate „trei cuvinte care nu există în limba română, dar care, totuși, se folosesc”.

1. Vroiam

Formele corecte sunt:

Voiam

Vream

2. Mi-ar place

Forma corectă este mi-ar plăcea.

Mi-ar plăcea să cânt mai bine.

3. Trebuiesc

Trebuie este invariabil, așadar are aceeași formă pentru toate persoanele.

Eu trebuie să cânt.

Tu trebuie să cânți.

Ei trebuie să cânte.

Voi trebuie să cântați.

Video Instagram: Gramatica de Marți

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Gramatica de Marți (@gramaticademarti)

Cuvinte scrise greșit cu doi „ii”. Ana Iorga: Atenție

Ana Iorga a vorbit despre cuvintele scrise greșit cu doi de „ii”, când ele ar trebui să se scrie cu un singur „i”.

Greșit

acești membrii 
banii noștrii
tu intrii 

Aceste cuvinte se scriu corect cu un singur „i”. Lucrurile sunt foarte clare, nu aveți cum să puneți doi „ii”. „Membri” este aici nearticulat. Ar fi apărut al doilea „i” dacă este articulat hotărât, dar aici nu este cazul, a explicat Ana Iorga la Antena 3.

Corect

acești membri
banii noștri
tu intri 

De ce se greșește

De cele mai multe ori „i” final este desonorizat, nu poate forma o silabă, se aude slab în cele mai multe dintre cuvinte. În unele cuvinte însă, cum sunt elevi, pomi, albi, cumperi, ceri, membri, noștri, albaștri, intri, din cauza unui context aparte acest „i” final se aude puternic, a explicat Ana Iorga.

Ana Iorga a vorbit la rubrica „Pe cuvânt” de la Antena 3 și despre o sintagmă controversată din domeniul juridic: cum este corect să spunem - liberare sau eliberare condiţionată?

„Vorbim despre o sintagmă din domeniul juridic: liberare condiţionată. De ce e liberare şi nu eliberare? Multi au fost un pic contrariaţi de această formă. (...) Sintagma în domeniul juridic este „liberare condiţionată". Totuşi, se spune despre persoane ca au fost liberate condiţionat sau eliberate condiţionat. Deci „liberare condiţionată" e o sintagmă fixată, în timp ce în contextele cu verb avem variație: a fost liberat sau eliberat condiţionat.

Consultăm DEX şi vedem că liberare este un cuvant considerat popular care inseamna a elibera, a lăsa la vatră. „Liberarea condiţionata" este marcată ca sintagma juridica si inseamna punerea în libertate a unui deţinut, înainte de executarea în întregime a pedepsei, dacă e disciplinat si arata ca se poate indrepta.

Avem în DEX si verbul de bază. „A libera" este glosat cu mai multe sensuri. Popular, înseamnă „a pleca acasă după efectuarea stagiului militar, a unei concentrări": s-a liberat, mai e până la liberare. În limba veche, se folosea şi cu sensul generic al lui „a elibera". Iar în domeniul juridic a libera înseamnă „a ierta un debitor de datorie".

Sunt importante precizările din dicţionar. „A libera" e deci un verb vechi, care avea acest sens juridic, a ierta un datornic, iar el se foloseste si popular pentru terminarea stagiului militar. E clar ca acest verb vechi s-a păstrat in domeniul juridic, iar sensul e similar: pornind de la iertarea unui datornic, avem azi liberarea unui deţinut, care era dator cu ispăşirea unei pedepse.

E posibil să fi fost consolidată sintagma şi prin modele străine: avem "libération conditionnelle" in franceza si acelasi tipar in engleză.
A elibera si a libera s-au specializat în uz pentru situaţii diferite.

A elibera este verbul generic: eliberezi un teritoriu, un ostatic, un animal din captivitate. A libera in schimb este specific domeniului administrativ, juridic”, a explicat Ana Iorga.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News