Sociologul Bogdan Bucur a explicat, la interviurile DC News, de ce unii părinți aleg școli aflate departe de casă pentru copiii lor și ce aspirații se ascund în spatele acestei decizii.
Sociologul Bogdan Bucur a fost invitatul jurnalistului Val Vâlcu, sâmbătă, 10 octombrie, la interviurile DC News, unde au discutat despre mai multe teme, respectiv alegerea școlii pentru copii și aspirațiile sociale ale părinților. Val Vâlcu a atras atenția asupra unei tendințe de a duce copiii la școli aflate la distanță, ridicând o întrebare esențială. Sociologul Bogdan Bucur a explicat fenomenul. Îngreunarea traficului și a vieții celor mici nu ține mereu doar de infrastructură, ci și din alte cauze.
VEZI TOATĂ EMISIUNEA AICI:
"De ce chinui copilul și îl cari prin tot orașul?"
Val Vâlcu: (...) "Elevul din Gruiu, vorbind de clasele primare, dar și cel de la Jean Monnet, învață să scrie și să citească. Nu îți trebuie doctori în fizică atomică sau laureați ai premiului Nobel ca să predea unor copii în învățământul primar. De ce chinui copilul și îl cari prin tot orașul?"
Bogdan Bucur: "Sunt mai multe explicații. Părinții au de multe ori niște aspirații nerealiste pe seama propriilor progenituri. Părinții încearcă să se împlinească adesea prin proprii copii. Sunt lucruri pe care, probabil, nu au reușit să le realizeze în propria viață, și atunci încearcă să le îndeplinească pe seama propriilor copii. Acum, să nu fim critici într-o manieră excesivă. Teoretic, într-o școală mai bună, înțelegând prin asta un loc cu copii din familii mai bune, te gândești că există mai multă siguranță și mai multe facilități. Te gândești că nu vin cu briceagul la școală. Totodată, faptul că vin din familii mai înstărite, mai bine educate, e și o formă de segregare socială. Cu alte cuvinte, cei care au aspirații spre o clasă socială superioară, chiar dacă nu fac parte cu totul din ea, aspiră pentru copilul lor să reușească să facă parte din acea clasă. Așa se întâmplă de regulă.
"Dorești să arăți că faci parte dintr-o clasă socială superioară față de cea din care, de fapt, aparții"
Noi chiar și la achiziția de bunuri o facem aspirațional. De ce au atât de mult succes brandurile de lux în România? Pentru că dorești să arăți că faci parte dintr-o clasă socială superioară față de cea din care, de fapt, aparții. De asta a fost inventată și uniforma școlară. Ea ce face? Uniformizează. Încerci să nu mai creezi acea distincție. Totuși, au fost găsite și metode care trec dincolo de uniformă. Inegalitatea se va face prin încălțăminte, stilou, rama de la ochelari, rucsacul și altele. Chiar dacă introduci uniforma școlară, cei care au obsesia societală de a ne diferenția permanent de ceilalți de multe ori aduc un efect negativ. Practic, le arăți celorlalți că ei sunt jos și că tu ești sus. Se face printr-un consum ostentativ și prin anumite practici culturale care sunt neghioabe în ceea ce privește bunul mers al societății.
"Unele societăți occidentale, în special cele nordice, au o obsesie a egalității"
Unele societăți occidentale, în special cele nordice, au o obsesie a egalității. Au o obsesie a afișării unor bunuri și servicii care trebuie să fie într-o medie, acceptabile pentru întreaga societate. Nu există în societățile nordice, în Danemarca, în Norvegia, în Suedia, în Finlanda, acest gen de consum ostentativ. Toți au mașini, indiferent câți bani ai acasă. Indiferent că stai în Amsterdam la periferia orașului într-o garsonieră sau stai cu o vedere superbă pe canale, în centru, chiar dacă casa ta este de un milion de euro și a celuilalt nu este nici jumătate, amândoi merg cu o bicicletă. Amândoi au aceleași tipuri de bicicletă și amândoi au același tricou, chiar dacă nici la ei nu a fost tot timpul așa".
