Gigel Lazăr, președintele Federației Neguvernamentale Antidrog (FNA), lansează un semnal de alarmă în care subliniază că o eventuală dezincriminare a deținerii de droguri pentru consum propriu trebuie adaptată realităților din România și însoțită de măsuri concrete de prevenție și recuperare.
Gigel Lazăr atrage atenția asupra riscurilor pentru tineri, invocă lecțiile fenomenului etnobotanicelor și propune o abordare bazată pe diferențierea substanțelor, programe educaționale obligatorii și dezvoltarea centrelor de tratament înainte de aplicarea reformei legislative.
Proiectul de lege depus la Senat, care propune dezincriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu, a stârnit controverse în spațiul public și reacții dure. Inițiativa a fost depusă de senatoarea Victoria Stoiciu și susținută, printre alții, de Cristian Ghinea (USR) și Daniel Fenechiu (PNL).
De ce România nu poate copia mecanic modelele externe. Semnal de alarmă tras de Federația Neguvernamentală Antidrog
”FONDUL DEZBATEREI PRIVIND DEZINCRIMINAREA: DE CE ROMÂNIA NU POATE COPIA MECANIC MODELELE EXTERNE ȘI CARE SUNT EFECTELE REALE ASUPRA TINERILOR
Încă din anul 2009, la Palatul Patriarhiei, F.N.A. a organizat Conferința Națională „Pro sau Contra drogurilor ușoare”, un eveniment de referință la care au participat specialiști din spațiul Uniunii Europene, reprezentanți ai Agenției Naționale Antidrog, medici, psihologi, elevi și studenți, analizând riguros avantajele și dezavantajele unor măsuri de acest tip.
În contextul propunerilor legislative actuale privind transformarea deținerii pentru consum propriu în contravenție, Federația Antidrog avertizează că analiza nu poate fi făcută empiric, ci trebuie raportată strict la profilul tinerilor din România și la trauma istorică a magazinelor etnobotanice („drogurile legale”) care au devastat o întreagă generație la sfârșitul anilor 2000.
Pentru o corectă informare a publicului, structura generală a argumentelor pro și contra dezincriminării se prezintă astfel:
Avantajele teoretice ale dezincriminării:
· Îmbunătățirea sănătății publice: Consumatorii nu mai ascund dependența de frica închisorii, facilitându-se accesul la tratament, consiliere psihologică și reabilitare.
· Reducerea transmiterii bolilor: Permite implementarea programelor de reducere a riscurilor (ex. distribuirea de ace sterile), scăzând ratele de infectare cu HIV și hepatită.
· Eficientizarea resurselor poliției: Redirecționarea fondurilor de la prinderea micilor consumatori către combaterea marilor rețele de trafic.
· Degrevarea sistemului judiciar: Reducerea presiunii asupra tribunalelor și a supraaglomerării din penitenciare.
· Diminuarea stigmatizării sociale: Persoanele afectate își pot păstra locul de muncă sau studiile, evitând un cazier judiciar.
Dezavantajele majore ale dezincriminării:
· Risc de creștere a consumului: Eliminarea fricii de dosar penal poate încuraja persoanele vulnerabile și tinerii să experimenteze mai ușor substanțe interzise.
· Mesaj social ambiguu: Măsura poate fi interpretată greșit de către public ca o formă de acceptare sau toleranță din partea statului.
· Presiune pe sistemul medical: Spitalele de stat pot deveni rapid suprasolicitate de cazuri de supradoză sau psihoze induse.
· Costuri inițiale mari pentru stat: Necesitatea unor investiții masive in centre de detoxifiere și clinici de psihiatrie, infrastructură care în prezent lipsește cu desăvârșire.
· Menținerea pieței negre: Vânzarea rămânând ilegală, producția și distribuția rămân sub controlul rețelelor de traficanți.
De ce România are nevoie de o politică particularizată și nu de o copiere oarbă a altor state?
Politicile publice privind drogurile nu pot fi copiate mecanic dintr-o țară în alta deoarece eficiența lor depinde de un ecosistem socio-cultural specific. O măsură aplicată eronat poate produce efecte dezastruoase dacă nu este adaptată realităților locale. În România, realitatea este marcată de o vârstă de debut din ce în ce mai scăzută în rândul tinerilor și de o piață inundată de substanțe sintetice noi, extrem de agresive.
Mai mult, o simplă amendă contravențională riscă să fie tratată ca un simplu „cost al distracției” de către consumatorii recreaționali, fără a rezolva problema de fond și generând un fals sentiment de siguranță legală.
Soluția propusă: O abordare hibridă și responsabilă
Federația Antidrog susține că o soluție viabilă pentru România trebuie structurată pe trei piloni strategici:
1. Diferențierea clară a substanțelor: Păstrarea sancțiunilor penale aspre pentru drogurile sintetice și de mare risc, unde pericolul medical este instantaneu, și testarea măsurilor administrative exclusiv pentru cantități mici de risc minim.
2. Dezincriminare condiționată (Modelul „Diversion”): Posesia să fie sancționată, însă aplicarea măsurii să fie suspendată condiționat dacă tânărul acceptă să participe la programe educaționale intensive de conștientizare a riscurilor. Recidiva sau refuzul trebuie să atragă sancțiunea automat.
3. Infrastructura înaintea legii: Orice modificare legislativă trebuie corelată cu o clauză de activare ulterioară (2-3 ani), perioadă în care statul este obligat să construiască centre medicale regionale de recuperare și post-cură, finanțate inclusiv din sumele confiscate de la traficanți.
Nu putem vorbi despre sănătate publică și măsuri medicale atâta timp cât instituțiile medicale de recuperare sunt aproape inexistente, iar tinerii sunt lăsați la mila dealerilor de pe piața neagră.
Schimbarea legislativă nu trebuie să fie o capitulare în fața fenomenului, ci un instrument ferm de presiune pentru educare și prevenție”, a transmis președintele Federației Neguvernamentale Antidrog și expert în prevenirea antidrog, Gigel Lazăr, conform unui comunicat, remis DC News.
Ce prevede proiectul de lege controversat inițiat de Victoria Stoiciu și susținut de Ghinea (USR) și Daniel Fenechiu (PNL)
Conform proiectului, deținerea, cultivarea, producerea, fabricarea, cumpărarea sau alte activități legate de droguri de risc, atunci când sunt făcute în scopul consumului propriu, ar urma să constituie contravenții, nu infracțiuni.
„(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei”, se arată în proiect.
Pentru drogurile de risc, amenda propusă este cuprinsă între 1.000 și 1.500 de lei. În cazul drogurilor de mare risc, amenda ar fi între 1.500 și 3.000 de lei.
Proiectul prevede sancțiuni și pentru introducerea sau scoaterea din țară, respectiv importul sau exportul de droguri pentru consum propriu. În aceste cazuri, amenda ar fi cuprinsă între 1.500 și 2.000 de lei pentru drogurile de risc și între 2.000 și 3.500 de lei pentru drogurile de mare risc.
Amenzile ar putea fi majorate atunci când faptele sunt comise în anumite locuri, precum școli, spitale, unități militare sau spații în care se desfășoară spectacole. Majorarea ar urma să se aplice și în cazul unor categorii de persoane, între care cadrele medicale sau persoanele care au atribuții de control. Senatoarea Victoria Stoiciu a mai declarat că legislația actuală pune accentul pe sancționarea consumatorilor, în detrimentul combaterii traficului de droguri.
Patriarhia Română respinge ferm dezincriminarea consumului de droguri: Prevenirea consumului, educarea tinerilor și sprijinul familiei trebuie să prevaleze
Și Patriarhia Română a reacționat la proiectul de lege privind dezincriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu. Biserica avertizează că o astfel de măsură nu trebuie să ofere impresia că adicția este lipsită de gravitate, dar subliniază că dependenții au nevoie de compasiune, sprijin și recuperare, nu de izolare sau stigmatizare.
De asemenea, a fost lansată o petiție de Federația Națională a Părinților Edupart, iar Federația Neguvernamentală Antidrog a transmis că statul român nu știe să gestioneze piețele subterane.
