Una dintre cele mai cunoscute urări de la începutul fiecărui an este „Sorcova vesela", și chiar dacă tinerii din ziua de azi nu mai umblă cu această urătură, ea este plină de semnificații și provine din legende extrem de frumoase și interesante.
Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie.
Copiii poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.
"Sorcovă" vine de la cuvântul bulgar "surov" (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, Sorcova joacă rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat.
Când se merge cu Sorcova. Ce semnifică și cum se cântă
Sorcova - versuri
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!
Sorcova - versuri, varianta extinsă
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca vița de vie
La Sfântă Mărie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.
"Sorcova vesela", legendă impresionantă
„Sorcova vesela" nu a avut întotdeauna aceeași versiune.
Încă din cele mai vechi timpuri, de prin anul 46 î.Chr, când Anul Nou începea la 1 martie, exista obieciul de a colinda din casă în casă cu ramuri de măslin, în semn de pace sau de laur în semn de onoare. Mai târziu, se colinda cu mlădiţă înmugurită de măr, care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei şi care, până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită.
Sorcova reprezenta norocul și sănătatea, astfel atunci când se mergea cu sorcova, se bătea de trei ori umărul persoanei pe care o colindai, pentru a aduce noroc şi sănătate în noul an.
Una dintre legende spune că Sfântul Vasile l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea şi lui o zi, iar Dumnezeu i-a dat cea dintâi zi a anului, adică Anul Nou. De bucurie, Sfântul Vasile a luat un clopoţel şi a legat la toartă o crenguţă de busuioc și s-a suit la Dumnezeu să-l ureze. Așa s-a născut obiceiul sorcovitului.
O ată legendă spune că, în seara de Anul Nou, Sfântul Vasile stătea la fereastră şi îşi scria întreaga viaţa cu lacrimi în ochi. Dracii îl necăjeanu zdrăngănind la geam cu un clopot. Din bunătate, Sfântul a binecuvântat ca ziua de Anul Nou să fie una a veseliei şi să se umble cu uratul pe la ferestre.
Superstiții legate de obiceiul Sorcovei
1. Se spune că doar copiii pot merge cu sorcova, pentru că ei sunt puri, nevinovaţi şi urările lor se împlinesc.
2. Dacă în dimineața de Anul Nou te sorcoveşte un baiat, urările se vor împlini mai repede decât dacă te sorcoveşte o fată.
3. Sorcova trebuie făcută în casă, deoarece eset considerată a fi mai „eficientă" decât cea cumprată.
4. Se mai spune că dacă rămâi nesorcovit, că nu-ţi va merge bine tot anul.
5. Nu este bine să laşi nerăsplătită osteneala urătorilor.
Tradiții de Anul Nou. În Oltenia copiii merg cu Sorcova la „moașă”
Familii din mai multe zone ale Olteniei păstrează și azi un obicei străvechi și merg, de Anul Nou, la „moașa" copiilor, o femeie aleasă de mamă, la naștere. Cei mici sunt „dați la grindă" și li se urează să fie sănătoși, apoi ei cântă „Sorcova" și primesc, în schimb, bani și dulciuri, scrie Mediafax.
În câteva din județele Oltenie, de Anul Nou, încă se mai păstrează un obicei moștenit de la strămăși: „datul la grindă". Copiii merg la „moașa" aleasă de mamă pentru a scoate copilul din spital, după naștere, iar aceasta îi ridică la grindă.
Ce se pune pe capul copilului
Pe capul copilului este pus un covrig făcut din aluat de cozonac, împodobit cu bani, în special monede, și dulciuri. Potrivit tradiției, copilul este așezat de soțul „moașei", care este „moșul", cu picioarele pe un vătrai. „Moșul" îl ridică pe copil de trei ori la grindă, urându-i să crească mare, sănătos și „tare ca fierul".
Potrivit specialiștilor, obiceiul este specific zonei Olteniei unde, pe vremuri, femeile de la sat erau ajutate să nască de „moașa satului", o femeie mai în vârstă, recunoscută, în zona pentru ajutorul pe care îl dădea femeilor la naștere.
În semn de recunoștință pentru că le-a ajutat să aducă pe lume prunci sănătoși, în ziua de Anul Nou, mamele mergeau la „moașă cu daruri".
Obiceiul încă se păstrează, dar adaptat vremurilor moderne
„În ziua de Anul Nou, părinții mergeau cu copilul la moașă, cu mici daruri: două pâini, cârnați, ceva băutură, dulciuri. Moașa îi primea. Copilul era așezat cu picioarele pe o masă pe care se afla un fier de plug, boabe de grâu, de porumb, de floarea-soarelui. Pe cap la copil, moașa așeza un covrig în care se găsea o monedă, un fir de busuioc și puțină sare. Copilul era ridicat de trei ori în sus, iar moașa îi ura. Împreună, luau masa, ca un semn de recunoștință pentru că i-a ajutat să aducă pe lume acest copil.(...) Acum nu mai naște nimeni acasă, dar, chiar dacă nașterea e la spital, femeile tot stabilesc o moașă, fac masa ursitorilor, tot păstrează obiceiul"", a declarat, pentru Mediafax, Rada Ilie, etnolog.
După ce a fost „dat la grindă", copilul sorcovește „moașa", urându-i: „Să trăiți, să înfloriți/ Ca merii, ca perii/ în mijlocul verii!/ Tare ca piatra, iute ca săgeata!" și primește, în schimb, bani și dulciuri.
Potrivit tradiției, după ce copilul a fost „dat la grindă", în casa moșilor începe petrecerea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
