Analiștii și politicienii enumeră mai multe motive pentru schimbarea bruscă de atitudine a președintelui.
Anunțul făcut de Călin Popescu Tăriceanu, potrivit căruia ALDE ar fi votat suspendarea (se spera în apariția unor divergențe în Coaliție, alimentate de zvonurile din media). Nu cred că a fost factorul determinant. Suspendarea prezenta riscuri, pentru tabăra prezidențială, care ar fi putut pierde toate instituțiile de forță, în perioada interimatului. Dar nu pentru președinte, căruia i-ar fi asigurat un al doilea mandat, pe modelul Traian Băsescu.
Anunțul făcut de Kovesi, în presa sistemistă, care a spus cu subiect și predicat că nu va demisiona (se aștepta ca șefa DNA să demisioneze, pentru a fi soluționat conflictul constituțional fără o criză politică de amploare). Nu cred că o demisie a procuroarei șefe i-ar fi făcut bine lui Iohannis. Prin agățarea de scaun, Kovesi își reduce șansele la o candidatură în 2019. A pierdut ocazia de a se lansa în politică printr-un gest spectaculos, când avea toată atenția/susținerea electoratului pe care și l-a cultivat de la numire.
Presiunea externă, legată de summitul NATO. Acesta va fi unul tensionat, cu divergențe între SUA și țările europene puternice (problema iraniană, alocările pentru Apărare), deci președintele ar fi fost vulnerabilizat de conflictul intern. Nu cred, însă, că ar fi fost o problemă reală să explice situația. În fond, lipsa unei decizii nu însemna că se opune Curții. Dacă aliații aveau o problemă cu cititul lent, ar fi spus până acum.
Două ar fi, deci, în opinia mea, adevăratele motive ale detonării acestei bombe:
Criza din PNL și prăbușirea lui Ludovic Orban. Ridicolul acțiunilor disperate puse în scenă de trubadurul-denunțător a speriat liderii PNL, care au declanșat proceduri interne pentru debarcarea actualei conduceri. Fără un partid puternic care să-l susțină, președintele risca nu doar pierderea alegerilor, ci și a unui eventual război de suspendare. Până nu își asigură stabilitatea pe frontul intern, președintele nu poate ataca adversarii din exterior: ALDE, PSD și chiar USR-Cioloș.
Presiunea externă legată de Consiliul European. Dacă nu semna decretul, suspendarea președintelui era posibilă oricând, pe modelul folosit de Tudorel Toader în cazul Kovesi. Ministrul Justiției nu a cerut revocarea la prima decizie a CCR (conflict constituțional în cazul OUG 13), ci un an mai târziu. Dacă suspendarea avea loc în ultima parte a anului, la Consiliul European s-ar fi dus Tăriceanu în locul lui Iohannis. Președintele devenea irelevant pentru aliații săi europeni. Consiliul poate fi unul extrem de important, dacă se va decide activarea articolului 7 în cazul Poloniei. Articol activat din cauza...divergențelor polonezilor cu Curtea Constituțională.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
