Dezvăluirile dosarelor Microsoft, EADS, Loteria Română, Rompetrol și altele care vor urma confirmă, din păcate, părerea pe care am prezentat-o public încă de acum zece ani, conform căreia Statul Român este un Stat Capturat.
Statul Capturat este –prin definiția dată de către Banca Mondială- un stat clientelar, o creație a corupției politice, adică a abuzului pe care îl săvârșesc oamenii politici cărora le este încredințată puterea, în vederea satisfacerii unor necesități personale sau pentru a-și întări poziția și mări averea. Corupția politică implică o varietate de infracțiuni și acte ilicite comise de oamenii politici înainte, în timpul și după ce părăsesc funcția pe care o ocupă. Acest tip de corupție este un obstacol în calea realizării unei vieți publice transparente, ceea ce generează pierderea încrederii în politică și politicieni, în sistemul de valori și în instituțiile democrației.
Nu există nicio îndoială că statul român se află în captivitatea mecanismului corupției politice care, încă din primii ani de după 1990, se caracterizeză prin :
Fiecare dintre guvernele de după 1990 au declarat la investitură că vor lupta impotriva corupției dar nu s-a făcut nimic iar ultima perioadă a marcat doar o pseudo vânătoare de corupți care nu a putut elimina suspiciunile unor răzbunări politice. De ce nu s-a intreprins nimic sau doar atât de puțin ? Pentru că însăși guvernele sunt capturate de sistemul și mecanismele corupției politice. Sunt prinși între ciocanul intereselor partidului sau partidelor care i-au susținut și nicovala ciclurilor electorale. Statul Capturat facilitează funcționarea unuia dintre cele mai perverse și periculoase mecanisme de redistribuire bugetară creând instituțional și securizând politic instrumentele transferului de avuție națională din sfera economiei în sfera politicului. Este mecanismul prin care ”clientela politică” devine un adevărat capitol de cheltuieli bugetare în dauna celor de investiții și servicii sociale. Politica românească a subminat mecanismele pieței libere prin înlocuirea ”culturii contractuale” cu ” cultura clientelară”, a înlocuit conducerea centralizată comunistă cu sute de hotărâri și ordonanțe de urgență în folosul unor interese sau clienți politici.
Ultimile evenimente din zona DNA-ANI ca și condamnările unor importante personalități din business și politică au adus serioase lovituri Statului Capturat, dând speranța decăderii sau chiar eliminării acestuia. Desigur, ar fi nu numai un element de reechilibrare a raportului dintre economic și politic dar și de recâștigare a încrederii în instituțiile și mecanismelor statale cu efecte pozitive în sfera relațiilor cu aliații noștri externi.
După părerea mea, există însă și unele semne de întrebare, unele îngrijorătoare, asupra modului în care se desfășoară și asupra efectelor procesului de eliminare a Statului Capturat.
În primul rând, trebuie spus că procesul nu își are originile în interiorul sistemului socio-politic românesc ci în exteriorul acestuia ca urmare a contradicțiilor din ce în ce mai puternice, pe plan economic dar și cu consecințe geopolitce, între guvernele unor țări occidentale și societățile multinaționale.
Criza a acutizat aceste contradicții, determinând guvernele unor țări importante ale relațiilor geopolitce actuale să ia măsuri dure împotriva tendinței multinaționalelor de a înlocui raporturile inter state cu raporturile dintre ele, de multe ori sacrificând interesele statale/naționale în avantajul intereselor de profit și acaparare de piețe.
Dosarele Microsoft, EADS ca și celelalte sunt deschise în România ca urmare a deschiderii lor prealabile în SUA sau alte țări europene. Ele sunt la noi doar o consecință impusă de presiuni exterioare.
Deoarece originile procesului sunt în exterior, mă întreb dacă fără aceste presiuni s-ar fi finalizat dosarele DNA ? Pe aceiași bază, mă întreb dacă procesul de eliminare a Statului Capturat este autentic, adică este o expresia de voință politică românească , o expresie a maturizării și a schimbării concepției și comportamentului politicii românesc sau doar obediența la o decizie transmisă pe filiera NATO-UE ? Putem fi siguri că politica noastră s-a ” vindecat” de boala statului capturat sau va recidiva ?
În al doilea rând, trebuie să ne întrebăm dacă eliminarea Statului Capturat se va realiza pe cale pașnică sau violentă? Statul Capturat înseamnă o ” armată” de clienți și potentați , de la baronii locali la funcționarii numiți politic la o umilă primărie rurală. Statutul lor social, carira, averea chiar existența lor este legată de Statul Capturat. Ei aparțin acestuia iar acesta este reprezentat de ei. Vor abandona totul și se vor lăsă judecați , confiscați sau poate și încarcerați fără să opună rezistență ? Cu siguranță vor opune rezistență atât prin efortul de a promova electoral în funcții decisive ale statului persoane fidele lor dar și prin alte mijloace care pot chiar submina integritatea teritorială și suveranitatea statului fiind dispuși să facă cu oricine și oricînd orice compromis pentru a-și menține statutul și privilegiile.
În al treilea rând, trebuie să ne punem întrebarea cum va evolua ”artizanul” procesului de eliminare a statului capturat. Artizanul este sui generis justiția. Procesul nu se face prin reforme , politici economice sau legislative ci prin cercetări penale. Având un asemenea rol demiurgic cu acces unic la pâine și cuțit, justiția va rămâne la locul și rolul conferite democratic și constituțional sau va prelua atribute de decizie și conducere prin anihilarea rolului parlamentului și a altor instituții democratice ?
8/10/2014
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu