"Prin '68 sau '69, când eu aveam vreo 5-6 ani, părinții mei au avut de făcut o alegere: să cumpere frigider sau pick-up. Grea alegere. Și nu prea. Nu aveau bani decât pentru un singur obiect. Serviciu avea numai MAMA. TATA, Dusea, asistent universitar în ale matematicii, fusese concediat (criticase greșelile regimului). Stătea acasă. Și mă îngrijea. Îmi citea - mă punea să citesc, îmi desena - mă punea să desenez... de cântat nu-mi cânta, că n-avea nici voce, nici ureche muzicală. "Ș-așa nu prea avem ce pune în frigider" - glumea MAMA. "Luăm pick-up și ne mai rămân și bani de discuri."... toată ziulica ascultam la pick-up. Cu ferestrele deschise și volumul la maximum. Eram când dirijor, când balerină (că nu mă primiseră la cursuri; au zis că n-am talent și-s prea firavă). De data asta am fost foarte mulțumită cu alegerea părinților. De obicei nu eram. Până într-o bună zi (cam la o săptămână):
- "Să dați măgăoaia mai încet!", a zbierat o vecină. "Că ne-ați înnebunit!"
MAMA (calmă, era obișnuită): Dar e muzică clasică.
VECINA: Scârțâiala aia???
MAMA: E Mozart, Simfonia Jupiter.
VECINA: O fi. Da' bubuie de ne asurzește.
MAMA: Vă rog să mă scuzați. Am greșit.
VECINA: Păi da! O zdrăngăneală!
MAMA: Vă rog să mă scuzați... probabil că fetița mea asculta Beethoven.
VECINA: Ce-o fi! Mai terminați, că ne-ați înnebunit... Ei, dacă nu chem eu acușica miliția, lasă...
Mama a făcut sonorul mai mic. A dat mai încet, cum spunea Dusea.
"De ce, de ce faci asta??"- miorlăiam eu. "Ți-e frică! Vă e frică!" Izbucneam deja în plâns.
"Nu", mi-a răspuns Dusea. "Dar educația nu se face cu forța. Și peste noapte. Trebuie timp și răbdare. Și bunăvoință.".
"Și oleacă de umor!", a adăugat MAMA.
Ferestrele însă au rămas deschise", a povestit actrița pe Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
