"Un noiembrie. Alt noiembrie. Demult noiembrie. Poate că era 9. Poate că nu. Totul era întunecat și apăsător: nu știam și nici nu puteam înțelege. Nu învățasem iar voi, părinții mei, aveați o singură grijă, parcă: nu sângera de pe urma unor răni ce nu-ți aparțin. Cu obstinație, cu încăpățânare parcă voiați cu tot dinadinsul să mă țineți departe de miezul dureros al evenimentelor. Încerc sa înțeleg, măcar acum. Sa mă deslușesc. Merge greu.
Demersul vostru nobil, atât de lăudabil funcționa. De cele mai multe ori: nu am crescut cu ura în suflet. Cu sentimentele revanșarde. Și totuși. în noiembrie se petrecea/întâmpla ceva. Era frig, întuneric iar fantomele unui trecut nevindecat bântuiau nestingherite. Niciun fel de rațiune nu le mai putea ține în frâu.
Noaptea de Cristal. Kristallnacht.
Cioburi scrâșnite sub pașii amintirilor. Cioburi tăioase, așchiile coșmarurile voastre niciodată vindecate. Țipetele, urletele răgușite ale tatălui: niciodată înțelese pe de-a-ntregul. Din senin, din nimic un urlet, ca răcnetul unei fiare sfârteca noaptea în două. Tata avea un coșmar, nu-i nimic, tu dormi liniștită. Nu, nu mai puteam dormi liniștită. Nu mai puteam dormi deloc. Noaptea de Cristal. Ce nume frumos, scânteietor. Înfiorător.
"Habar n-aveți voi cât am suferit eu în timpul Holocaustului", urla tata. Dusea. Era adevărat. Nu știam. Nu puteam cuprinde cu mintea. Nici cu sufletul. Dusea țipa.Odată, i-am spus: "Nu mai urla la noi. Nu suntem vinovați noi. Nu noi am făcut asta. Nu noi! Nu eu! Nu mama! Nu mai țipa la noi!"N-am spus. Am țipat. Mai tare ca el am țipat. Îmi pare rău că am țipat. Trebuie să vorbim. Cu calm, cu înțelepciune, cu răbdare. Dar trebuie. Să vorbim.
9 noiembrie. Kristallnacht", a scris Maia Morgenstern pe Facebook.
Noaptea de cristal sau Noaptea sticlei sparte desemnează pogromul împotriva evreilor din Germania Nazistă, inclusiv Austria, de la 9-10 noiembrie 1938.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
